Ghid de supraviețuire în Teleorman

Carmen Dumitrescu

Deși Teleormanul e un loc binecuvântat de Dumnezeu, nu oricine poate să-i supraviețuiască în mod adecvat. Bun! În Teleorman n-ai de ce să-ți faci probleme dacă te ocupi cu parvenirea, cu arivismul, cu afacerile cu statul. Că dacă ai astfel de preocupări, te afli acolo unde trebuie și nimic nu-ți poate sta în cale. Tot ce trebuie să faci e să săruți poala lui Dragnea, iar dacă nu-l găsești pe Dragnea la conac sau la partid, te apuci de sărutat poalele lui Dumitrescu, Putineanu, Magheru, Simionescu, Drăgușin, Tăbăcitu, etc. Deci nu poalele sunt o problemă, că sunt destule pentru toată lumea! Totul e să fii determinat să calci pe prieteni, rude, iubiți și, de ce nu, cadavre. Rețeta succesului în Teleorman se rezumă la “decât atât”! Dar nu acestui tip de supraviețuitori vrem noi să ne adresăm aici. Ci celorlalți. Celor care nu sunt dispuși să-și vândă principiile. Celor care nu se despart de iubitul lor liberal, ca să nu-i supere pe colegii pesediști. Celor care nu și-ar vinde mama pentru un post la stat și care nu-i spun primarului “Tată!” doar pentru le-a înlesnit obținerea vreunei funcții vremelnice. Nu! Ghidul de supraviețuire în Teleorman se adresează celor care încă mai cred într-o lume în care Dragnea ar merita să fie la pușcărie, în care primarii corupți sunt pedepsiți și în care infractorii care fură din bani publici n-au tupeul să iasă singuri pe stradă. Ei bine, lor vrem să le dezvăluim secretul supraviețuirii în Teleorman. E drept că simplu nu e și nici nu-i vom minți că le va fi conforabilă postura de paria. Dar, la finalul zilei, ei vor constata, pe propria lor piele, că merită să rămâi sărac și cinstit, mai ales în Teleorman. În primul rând, trebuie să știți că Teleormanul este o colivie frumoasă, în care nimeni nu poate muri de foame. Căci în esența lor, teleormănenii sunt frustrați, dar nu sunt oameni răi. Ei oferă celor care n-au cu multă generozitate. În Teleorman, dacă n-ai o pâine în casă, se vor găsi cel puțin trei vecini, care știu totul despre frământările tale intime, să-ți ofere un ou fiert, o conservă de pește, o cană de zahăr. Teleormănenii știu să-și ajute semenii, chiar dacă n-o fac întotdeauna dezinteresat. Căci ei au mai văzut măriri și decăderi. Au mai văzut femei de serviciu moarte de foame și bătute de bărbat devenite șefe de cabinet. Așa că ei te ajută, în eventualitatea faptului că, la un moment dat, roata se va întoarce. Și, invariabil, au dreptate. Așadar, prima condiție a supraviețuirii – hrana – nu va constitui niciodată o problemă pentru cei principiali. Așa că nu trebuie să pupați vreo poală ca să nu muriți de foame. A doua condiție a supraviețuirii ar fi socializarea. Dacă sunteți cu adevărat principiali, veți găsi și în Teleorman destui oameni care preferă o seară la teatru decât un chef cu manele. Totul e să căutați cu atenție în jurul vostru ceea ce vă seamănă. Într-un final, veți constata că aceia care vă seamănă sunt mai mulți decât cei pe care îi considerați diferiți. Și veți ajunge să vă simțiți parte din comunitate, chiar dacă vă situați, principial, în afara ei. Da, nu veți avea funcții publice, n-o să vă curgă de la robinet laptele cu miere și nici bani prea mulți de dosit prin conturi n-o să adunați. Dar măcar n-o să trăiți sila de a pupa poalele lui Dragnea, n-o să-și permită niciun mafiot al baronului să vă ia la mișto și o să fiți salutați pe stradă cu respect. Și știți de ce? Pentru că, cu cât par ăștia mai mari și mai puternici, cu atât se tem mai tare de ăștia pe care îi percep ca fiind diferiți de ei. Nu că ar conștientiza marile adevăruri, dar chiar și ei au instincte și știu că trebuie să fii atent la adversarul care folosește alte arme decât cele la care ai tu acces. Că e preferabil să ții la distanță ceea ce nu seamănă cu tine decât să riști să te confrunți cu ceea ce nu cunoști. În consecință, în Teleorman se poate trăi frumos și bine până la adânci bătrâneți. Totul e să nu te prefaci că Răul nu există. Ca să nu te ia pe tine prin surprindere. Restul e joc de glezne…