George Moise și-a întâlnit destinul în pictură

Carmen Dumitrescu
George Moise a fost posesorul unui talent nativ. El a crezut mereu în puterea artei de a bucura sufletele oamenilor și s-a concentrat exclusiv pe această misiune a sa, reușind chiar să trăiască de pe urma înzestrărilor lui. Pictura i-a fost marea iubire și a pus în slujba ei toate eforturile sale, lucru care l-a particularizat printre cunoscuții săi, fiind evident chiar și de la distanță că omul George Moise nu se diferenția cu nimic de artistul George Moise. Deschis și comunicativ, boem și original, pictorul putea fi abordat cu ușurință de către toți cei care aveau curiozități pe marginea activității și talentului său. De altfel, dacă nu ar fi trecut fulgerător într-o altă lume, ziarul Liber în Teleorman ar fi publicat în această săptămână un interviu cu George Moise. Dar în numai cele câteva zile care ne mai despărțeau de momentul interviului, pictorul a decis să închidă ochii și să se elibereze de cele lumești, pentru a purta către eternitate frumosul pe care l-a ținut închis în sine o viață întreagă… În consecință, deși l-am cunoscut foarte puțin, am considerat că activitatea artistică a lui George Moise nu trebuie să treacă în uitare, mai ales că sunt atâția oameni care l-au cunoscut și au descoperit, prin el, că lumea poate fi un loc al bucuriei și frumuseții, dacă sufletul e suficient de liber pentru a vedea clar…
Pe calea originalității
Pictorul George Moise nu a fost teleormănean. El și-a avut rădăcinile în județul Argeș, dar asta n-a constituit un impediment în a dedica Teleormanului talentul și munca sa. Încă din copilărie, George Moise dădea semnele unei orginalități absolute care se manifesta atât în felul lui de a fi, cât și în felul în care își pregătea viitorul. Pasionat de artele plastice, el a făcut tot posibilul pentru a se perfecționa în cadrul unei școli de profil, dar a decis în cele din urmă să se construiască singur pe plan artistic și să-și demonstreze sieși că pentru a fi un mare artist nu trebuie să încetezi niciodată să înveți. Cei care l-au cunoscut își amintesc că era printre tinerii care purtau blugi în niște timpuri în care astfel de obiecte vestimentare făceau parte din demonstrațiile de forță ale spiritelor rebele. De altfel, stilul hippie i-a fost întotdeauna caracteristic, prin tot ceea ce însemna el. Și n-a încetat niciodată să fie altfel, pentru că a știut în sufletul lui că frumusețea e asimetrie iar arta e vindecare. De aceea, chiar dacă a plecat dintre noi la doar 64 de ani, George Moise rămâne un simbol al artei teleormănene, chiar dacă eforturi prea mari pentru a-și promova activitatea n-a făcut niciodată, la fel cum foarte puțini s-au gândit să sprijine, măcar la nivel de imagine, munca unuia dintre puținele puncte artistice de reper pe care Teleormanul le-a avut.
Amintiri despre “Hippie”
George Moise nu s-a temut niciodată să fie el însuși. A fost el însuși în fiecare pânză pictată, în fiecare schiță desenată, în fiecare proiect pe care l-a pregătit pentru ceilalți. Mulți dintre prietenii săi îi spuneau “Hippie”, pentru că toată viața lui s-a simțit atașat de acest stil de a fi și de a se îmbrăca. De altfel, un spirit pacifist i-a dominat întreaga existență, fiind genul de om care știa să aplaneze conflictele și să determine oamenii să aibă ochii deschiși către lumină și adevăr. Ca și chestiune inedită, prietenii săi spun acum că și croitoria a fost o pasiune pentru George Moise, care având un simț estetic extraordinar, a făcut cu mâna lui blugi pentru toți oamenii care îi solicitau acest serviciu, în timpuri în care aceste obiecte vestimentare erau mai greu de achiziționat din comerț.
Și fiind el însuși până la capăt, a arătat tuturor celor care l-au cunoscut un caracter frumos și un spirit altruist. Și-a ajutat întotdeauna prietenii și, în măsura în care a putut, le-a lăsat tuturor câte o amintire, pe care ei o prețuiesc acum mai mult decât oricând. Un exemplu de acest fel este Berăria lui Nae Lină, ale cărei ziduri sunt pictate de către George Moise, acesta având mereu o legătură specială cu toți prietenii lui care iubesc sau practică arta, indiferent de forma ei. De altfel și pe terasa lui Ștefan Tăbăcitu de la Sindicate tronează câteva tablouri semnate de George Moise, unul dintre ele fiind terminat cu numai o lună înainte de a pleca dintre noi. Și pentru că a iubit arta, arta l-a recompensat pe el, astfel că George Moise este unul dintre foarte puținii oameni care au avut bucuria de a-și câștiga traiul din pasiunea lor. Astfel, designul interior, peisagistica, desenul și pictura au fost principalele domenii care l-au interesat și pe care le-a practicat în toate locurile în care și-a desfășurat activitatea: la firma Islaz și la Camera de Comerț Teleorman, ambele locuri de muncă ocupându-i 40 de ani din viața sa. Boala incurabilă care i-a dat lumea peste cap nu l-a descurajat niciodată să picteze. Soția sa, Florentina, ne-a mărturisit că George Moise a pictat până cu puțin timp înainte de tragicul eveniment, reușind să găsească în artă liniștea și eliberarea care îi erau atât de necesare. A avut numeroase expoziții în Teleorman și Argeș, dar și diverse participări în tabere de creație artistică, însă mai important decât toate aceste realizări profesionale rămâne faptul că George Moise este un om regretat de foarte mulți. Un om care a reușit să-și pună amprenta asupra comunității din care a făcut parte și, mai ales, asupra sufletelor celor care l-au cunoscut în mod direct sau numai prin intermediul operelor sale.