GALERIE FOTO. Cum arată o bibliotecă din Țara Teleormanului?

în Administratie

Teleormanul e un fel de țară separată. În care viața are alt curs decât cel firesc. Recompensate sunt impostura și incultura, iar blamate sunt bunul simț și implicarea. Astfel s-a construit un sistem de valori inversat, în sfera căruia oamenii știu să se miște coerent, în funcție de interese. În Țara Teleormanului nu sunt librării, sunt doar câteva papetării, pentru că, din fericire, mai sunt unii copii care știu că trebuie să meargă la școală. În Țara Teleormanului, bibliotecile sunt puține și, de obicei, au lacăt pe ușă. Bibliotecarele sunt, în același timp, angajate pe la serviciile de asistență socială ale primăriilor și deschid ușile micilor încăperi insalubre doar la cerere. De obicei, cererea e mică. Și nu pentru că în mediul rural din județ copiii ar avea acces la Internet și și-ar lua informațiile din mediul virtual. În niciun caz! Pentru că în multe localități rurale nu există deloc semnal. Ci pentru că acolo copiii sunt crescuți la fel cum au fost crescuți și părinții lor: în întuneric. Uneori la propriu și de fiecare dată la figurat.

În localitatea Drăgănești de Vede există chiar în sediul primăriei o bibliotecă. De obicei stă încuiată, pentru că bibliotecara Doina Pleșa lucrează în același timp și la Serviciul de Asistență Socială. Se deplasează, însă, la cerere, în încăperea mică, cu pereții încărcați de carte veche și prăfuită. Achizițiile de cărți noi ies din discuție. Pur și simplu, nu are rost, atâta vreme cât cererea e de câteva cărți pe săptămână din partea unor copii mai răsăriți sau a unor pensionari cu mult timp liber.

Mai există copii care citesc, dar când ajung la 13, 14 ani renunță complet la asta. Până atunci, le recomand eu cărțile, poveștile pe care trebuie să le citească. Volumul de carte ar trebui reîmprospătat, dar datorită problemelor financiare nu prea putem face asta. La nivelul la care suntem noi, suntem destul de bine. Eu sunt bibliotecară de 19 ani. N-am evoluat foarte mult între timp, la începutul activității mele erau mai mulți. Oamenii nu au timp să mai citească.“, ne-a povestit bibliotecara.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*