GALERIE FOTO: Amintirea lui Constantin Noica din Teleorman s-a transformat într-o ruină

în Administratie

“Nu aveți voie să intrați în casă! Nu putem garanta că nu vă cade ceva în cap!”, ne strigă preocupat paznicul ce are în grijă locul în care mai dăinuie încă amintirea lui Constantin Noica. Acum, clădirile din spațiul respectiv aparțin unui celebru om de afaceri din Teleorman, iar pământul de sub ele e parte a unității administrativ-teritoriale cunoscută sub denumirea de Alexandria. Pentru această casă s-a purtat, se pare, o bătălie între Episcopia Alexandriei și Teleormanului cu societatea InterAgro și, de data asta, n-au câștigat preoții. Deși biserica a tot acaparat obiective culturale pe care le-a lăsat în paragină, așa că nimic nu putea garanta o evoluție diferită a lucrurilor în cazul în care ar fi câștigat și aceste clădiri. În jur, vegetație uscată, iar pereții clădirii în care Constantin Noica s-a născut și și-a petrecut copilăria se descompun sub influența vremii capricioase și a timpului care nu iartă nimic…

Totul e, de fapt, dezolant, chiar dacă amintirea lui Constantin Noica e semnalată printr-o plăcuță memorială montată de o nepoată de-a sa cu mulți ani în urmă. Pe ea abia se mai văd cuvintele: “În această casă s-a născut filosoful Constantin Noica“. Altfel, poate nimeni n-ar mai știut…

Marele filosof s-a născut în casa familiei de aromâni Grigore și Clementina Noica din satul Vitănești (Teleorman) și a urmat gimnaziul la liceul “Dimitrie Cantemir”, iar liceul l-a terminat București. A debutat în anul 1927 cu o serie de eseuri publicate în revista liceului și a evoluat constant, devenind creatorul unor lucrări filosofice importante și fondatorul “Școlii de la Păltiniș”. A murit, din dorința sa, la Sibiu. Alegerea pare să fi fost justificată, pentru că sibienii l-au adoptat pe Noica și îl respectă ca și cum ar fi unul de-al lor. Deși el e unul de-al nostru. Dar noi preferăm să-i ținem casa copilăriei în spatele unui gard inscripționat cu InterAgro. Atât putem, se pare!

Singura dovadă de respect față de memoria importantului teleormănean a venit din partea unei nepoate din Cluj, care, în anul 1997 a luat decizia de a pune pe casa natală o plachetă care să indice trecătorilor că nu se află într-un loc obișnuit. Dar nimeni n-a avut grijă de respectiva plachetă, astfel că literele s-au șters, sub acțiunea ploilor, vântului și prafului, așa că aceia mai curioși dintre noi pot avea senzația că pentru memoria lui Noica nu s-a făcut nimic. 

Și astfel, în loc să fie cunoscut pentru Noica, Preda, Galaction sau Stancu, Teleormanul rămâne județul lui Dragnea și Dăncilă. Cumva, poate chiar nici asta nu e întâmplător. Căci teleormănenii sunt cei care aleg, până la urmă, valorile care le poartă renumele în lume.

5 Comments

  1. Sunt adevaruri care dor. Cine-si uita trecutul, nu-si merita nici prezentul, cu atat mai mult viitorul. E ca si cum nu ti-ai mai recunoaste si chiar ti-ai denigra parintii biologici… Desi, doar datorita lor noi existam acum… Cum, Doamne, pot justifica responsabilii culturii din Teleorman situatia jalnica a monumentelor culturale ale judetului ? Ce fac acesti responsabili, care e menirea lor in acest prezent pe care-l traim ? Trist, trist, trist, foarte trist…

  2. De Noica se va sti si se va vorbi si peste 100 de ani . De puscariasul de la Rahova si a lui SLUGA ANALFABETA , peste 25 de ani vor fi la GROAPA DE GUNOI A ISTORIEI

  3. Exprimare nefericita: “A murit, din dorința sa, la Sibiu.” Noica a murit, intr-adevar la Sibiu, într-un spital, adus fiind de la Paltinis, unde cazuse si isi fracturase soldul, dar, in niciun caz, “la dorinta sa”, asta presupunand sinucidere. Apoi vechile obsesii cu Dragnea, cu telermanenii rai, corupti, prosti… Din pacafe casa noicaniana este in proprietate privata, apartinand de Ion Nicolae. Nu era rau sa-i luati un interviu individului, eventual sa-l convingenti ca un elefant împușcat in Africa e mai scump decat reparatia capitala si punerea in valoare a unei case memoriale.
    Si apropo de chestia asta, nu era rau sa mentionati ceva si de capela Stela Maris, identica cu cea de la Balcic.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*