Carmen Dumitrescu
Curajul în Teleorman n-a început pe Facebook, așa cum își imaginează, probabil, mulți. Și nici nu durează de trei, patru sau cinci zile. El se manifesta însă subtil, prin nesupunerea în fața ordinelor fără argumente, puterea de a spune adevărul tău la o masă cu oameni care au alte adevăruri, credința că într-o bună zi totul va fi mai bine… Curajul în Teleorman a existat întotdeauna și s-a putut vedea foarte clar într-o mare de lașitate și profitori, dar el nu ieșea public în evidență, pentru că niciunul dintre curajoși nu și-a dorit vreodată să fie erou recunoscut de ceilalți. Adevăratul eroism se trăiește discret. Făcând lucruri care-ți stau în putere pentru ca lumea să devină un loc puțin mai bun decât era atunci când l-ai găsit…
Dar, într-o bună zi, un grup de mari lași cu funcții politice și interese personale au luat, la ceas de seară, decizia să se salveze de consecințele propriilor păcate. Și atunci, curajoșii discreți, care n-au urmărit niciodată funcții politice sau recunoaștere publică, s-au revoltat. Atât de tare, încât au luat decizia să facă un lucru puțin practicat în Teleorman: să iasă în stradă. Nu erau mulți. Până la urmă, nu asta era important. Consecințe puteau apărea în orice secundă. Și nu doar pentru ei, în mod direct, dar mai ales pentru familiile lor, care tremurau acasă de griji și emoție. Dar sunt momente în care, punând în balanță o situație și consecințele menținerii ei, trebuie să alegi răul cel mai mic. Și niște tineri curajoși au ales lupta. Într-o primă fază au fost cam singuri… Ionuț, Cristi, Daniel, Adrian, Tiberiu, Mihaela, Florentina, Doina, Răzvan, Mihai, Iulian și încă vreo doi s-au gândit că nu e normal ca toți teleormănenii să stea în casă, în timp ce țara face frigul. Și în primele zile de proteste chiar a fost frig…
Daniel și-a luat drapelul de acasă. Revolta lui vine dintr-un fel de naționalism, căci Daniel crede în Imnul Național mai mult decât în puterea rugăciunii. Lui Daniel îi dau lacrimile când aude cântece patriotice și n-are decât vreo 20 de ani. Ionuț e și el tânăr. A stat o vreme în București și s-a întors în Teleorman, așa că vrea să se simtă la el în județ la fel de liber ca oriunde în lumea normală. Nu se teme, doar că lui Ionuț nu-i place să se amestece cu mulțumile. De altfel, simțul umorului și inteligența ieșită din comun l-a făcut foarte cunoscut pe rețelele de socializare. Mihai n-a lipsit nici el de la proteste. Revolta lui e legată de nerespectarea statului de drept, nu de demolarea vreunei puteri politice. De altfel, nici Răzvan nu crede că ieșirea în stradă are vreo legătură cu intenția de uzurpare a vreunei puteri, ci cu simpla solicitare de bun simț a poporului român ca ordonanțele care salvează infractorii de lux să fie retrase.
Mihaela nu mai putea, pur și simplu, să stea în casă. Protestele, mai mari sau mai restrânse, îi dădeau în fiecare seară o energie foarte specială și, în plus, nedreptatea și minciuna o revoltă teribil. De asta a strigat seară de seară la Alexandria, chiar și cu riscul să fie observată de oameni care o cunosc și care i-ar putea pune vreodată bețe în roate. Curajul chiar asta înseamnă: să faci ceea ce simți că trebuie, în ciuda fricii.
În jurul lor s-au adunat și alții. Mulți alții. Oameni pe care nu i-au mai văzut niciodată. Unii de pe partide de așa-zisă opoziție, alții de prin comunele din apropierea Alexandriei, alții pur și simplu au spus că au aflat de proteste de pe Facebook și au venit și ei să vadă cum e posibil așa ceva aici. Cătălin, de pildă, a venit însoțit de prieteni din Sibiu, care au vrut să fie la Alexandria, devenită simbolul revoltei împotriva ordonanțelor lui Dragnea. E drept că din a doua zi de proteste printre protestatari s-au putut observa și chipuri politice, crezând că pot trage și pe turta lor beneficii din curajul altora. Au uitat că acești nebuni frumoși aveau nevoie de reprezentanți lângă ei acum două luni. Acum ei se pot reprezenta singuri și n-au nevoie de portavoci, căci au drapelul cu ei. Partea frumoasă e că multe se pot confisca pe lume, mai puțin curajul. Așa că nu ne facem probleme cu privire la faptul că unii vor încerca să profite politic de pe urma acestor proteste. Toată lumea va ști chipurile adevăraților eroi de la Alexandria, care au dat startul a ceea ce s-a întâmplat aici. Curajul lor este susținut în tăcere de teleormănenii care, din motive foarte serioase, nu se pot expune. Iar nebunii ăștia frumoși nu sunt supărați, ba dimpotrivă! Ei știu că acum responsabilitatea lor e mai mare, căci nimeni nu mai strigă în țara asta doar pentru sine… Miza e fiecăruia dintre noi, fie că am reușit să conștientizăm asta sau nu.
