liberinteleorman.ro

EXCLUSIVITATE – Victor Ciutacu: “Presa e o forţă în măsura în care se comportă ca o forţă”

7 iulie 2014

Carmen Dumitrescu

DSC_6293Despre libertatea presei se discută de ani întregi şi niciunul dintre cei care au abordat acest subiect nu a reuşit să identifice răspunsuri valabile. Totuşi, sunt jurnalişti de mare calibru, a căror experienţă justifică încercarea de a defini libertatea presei din România şi unul dintre aceştia este, fără îndoială, Victor Ciutacu. Pentru că a fost invitat să ne susţină la momentul lansării proiectului “Liber în Teleorman” şi nu a reuşit să ajungă, din motive obiective, Victor Ciutacu a acceptat un dialog pe tema libertăţii şi a statutului jurnalistului în ierarhia puterii statale, reuşind să atingă cele mai dureroase aspecte care definesc actualmente mass-media autohtonă. El ne-a declarat, în cadrul unui interviu în exclusivitate, că presa poate rămâne o forţă în stat atâta vreme cât îşi conştientizează potenţialului şi îşi respectă menirea ei iniţială: aceea de a informa şi de a oferi interpretări argumentate ale realităţii, fie că vorbim despre mediul politic, economic sau social.

Cum arată, din punctul de vedere al unui jurnalist consacrat, mass-media românească? Mai există verticalitate în rândurile jurnaliştilor şi obiectivitate în abordarea subiectelor?

Ca imagine de ansamblu a mass-mediei româneşti, pot rezuma totul la un singur cuvânt: oribil. Şi asta ţi-o spune unul care lucrează de peste 20 de ani în domeniu. E oribil atât din motive care ne implică pe noi, jurnaliştii, pentru că nicio industrie nu se prăbuşeşte fără aportul celor din interiorul ei, dar şi din motive care nu ţin de noi şi pe care nu le putem controla. Dar vreau să fie foarte clar: există şi verticalitate, există şi obiectivitate. Dar eu nu cred în mitul jurnalistului imparţial. Jurnalistul nu poate fi imparţial, pentru că e om, nu e cyborg. Şi oamenii sunt subiectivi. Aşa că şi jurnalistul are simpatii şi antipatii personale, justificate sau nejustificate. Dar, pentru a fi un jurnalist bun, trebuie să-ţi faci meseria cum trebuie.

Ce înseamnă să-ţi faci meseria cum trebuie?

Pentru o parte a jurnaliştilor, e simplu. Mă refer la cei care se ocupă de ştiri. Răspunzi întrebărilor esenţiale în cadrul ştirii, nu comentezi nimic în niciun fel şi, deci, îţi faci meseria cum trebuie. De aici încolo, orice analiză pleacă de la o percepţie subiectivă, dar argumentată. Altfel, doar din simpatie sau antipatie nu rezultă nimic. Eu nu pot vorbi despre obiectivitate în presă, pentru că eu nu aşa văd lucrurile. Eu, însă, am argumente pentru orice opinie pe care o emit şi atunci consider că-mi fac meseria aşa cum trebuie. Din ce cauză e presa în halul în care este acum? Pentru că presa a început să aibă mai mulţi lucrători în presă decât jurnalişti care se respectă. Astfel, numărul ziariştilor e infinit mai mic decât cel al lucrătorilor în presă. Şi asta s-a întâmplat pe fondul migraţiei jurnaliştilor adevăraţi către alte domenii: politică, business, instituţii, mulţi optând pentru a fi purtători de cuvânt sau consilieri. Eu, personal, am fost consilier pe probleme de comunicare, fără apartenenţă politică, dar nu mi-a plăcut şi am revenit la presă. Aşadar, cele mai importante motive pentru care presa momentului este oribilă sunt: degradarea mediului jurnalistic şi criza financiară. Cred că am mai rămas în breaslă doar 20% dintre jurnaliştii din vremea de glorie a presei. Şi ei au fost cei care au acceptat salarii mizere şi compromisuri de tot felul, pentru că tuturor le e foame.

De ce apar jurnalişti mai buni din rândul celor care nu au absolvit facultăţi de profil?

E simplu. Pentru că facultăţile de jurnalism din România nu sunt adaptate presei şi acolo predau oameni care n-au lucrat în presă o singură zi din viaţa lor. Cea mai mare provocare acum e să scoţi absolvenţi capabili să se angajeze în domeniul lor şi să facă performanţă.

Mai este presa o forţă şi, dacă da, sintagma de “presă liberă” mai are vreun sens în România?

Presa e o forţă în măsura în care se comportă ca o forţă. Din păcate, la noi, presa se comportă ca o slugă şi adeseori ca un partener. Dar eu cred că atunci când ai vână, eşti respectat ca atare şi devii o forţă, pentru că le e frică de tine. Din cauza lucrătorilor din presă nimeni nu mai tremură azi în faţa presei. Dar eu îmi amintesc că am prins vremuri în care dacă un ziar plesnea de trei ori un ministru, acesta era destituit.

La noi, presei îi place să facă politică şi politicienilor le place să facă presă. Care crezi că e relaţia corectă dintre jurnalist şi politician?

Ideal ar fi să-şi facă fiecare treaba, folosindu-se unii pe alţii. Pentru că noi avem nevoie de ei ca să obţinem informaţii şi ei au nevoie de noi pentru a-şi construi imaginea. În măsura în care înţelegem că avem nevoie unii de ceilalţi, e perfect. Dar trebuie să ne respectăm reciproc. Şi din nefericire, nu ne respectăm. În plus, eu nu sunt de acord cu talibanismele astea, că nu e firesc ca politicienii să bea cu ziariştii. Eu am avut mereu raporturi informale cu politicienii şi asta nu le-a asigurat vreun statut privilegiat. Omul e om ca să socializeze. Eu nu văd unde e problema.

V-am vorbit despre proiectul “Liber în Teleorman”. Credeţi în succesul lui?

Demersul vostru e temerar. E riscant, dar e necesar. Voi singure veţi vedea cât şi ce se mai poate face pe piaţă, pentru că ultimul ziar făcut de ziarişti pentru ei a eşuat. Însă, motivele pentru care ei au eşuat nu sunt, probabil, aceleaşi, pentru care voi aţi putea eşua. Pe mine, personal, mă bucură faptul că mai există oameni dispuşi să-şi asume riscul de a fi liberi şi consecinţele libertăţii. De aceea, eu vă urez succes şi mă aştept să oferiţi altceva decât ceea ce se găseşte pe piaţa media la nivel local.

Advertisement

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Publicitate


Articolul precedent

În Teleorman nu poţi fi liber… de bârfe

Următorul articol

Florin Titirişcă şi opoziţia de faţadă

Cele mai recente articole de Interviu