EXCLUSIV. În dialog cu directorul Spitalului Județean, Alexandru Dobre: “Mult mai importantă decât testarea este purtarea echipamentului. Degeaba te-ai testat azi, dacă mâine dai masca jos și te contaminezi…”

în Actualitatea politică/Administratie/Interviu

Pentru toți medicii din România, începutul epidemiei de coronavirus a fost una aproape traumatizantă. Unii au ieșit la pensie, alții și-au dat demisia, alții au intrat în concediu. Și mai mulți au rămas, totuși, pe baricade. Și iată că ne aflăm aproape de sfârșitul stării de urgență, așa că unele concluzii despre managementul unei crize sanitare pot fi deja trase. Am încercat să înțelegem care sunt aceste concluzii pentru județul Teleorman și, mai ales, pentru principalul spital al județului, chiar dacă el nu este, în mod firesc, și spital suport COVID-19. Iar managerul celei mai importante unități spitalicești din Teleorman este și medic epidemiolog. De aceea, am vrut să aflăm cum s-a simțit starea de urgență la Spitalul Județean de Urgență din Alexandria, într-un dialog cu managerul acestuia, Alexandru Dobre.

Reporter: Sunteți medic epidemiolog. Atunci când ați  auzit prima dată despre apariția acestui nou virus, cum ați abordat această problemă? Ați văzut gravitatea ei de la început sau v-ați adaptat convingerile la realitate pe parcurs?

Alexandru Dobre: În principiu, eu m-am îngrijorat încă de când au apărut evenimentele în China și am tot sperat să nu ajungem și noi în această situație, să nu ajungă virusul la noi. Noi, la spital, am început de la 1 februarie să comandăm o parte din echipamente pentru protecția personalului, o parte au ajuns la timp, altă parte n-a mai ajuns, pentru că nu s-au respectat comenzile. Și am încercat cât de cât să fim pregătiți. Eu nu am luat nicio secundă situația în râs și am încercat să facem proceduri conforme cu reglementările date de Institutul Național de Sănătate Publică, să ne adaptăm procedurile, circuitele. Primele cazuri  care au apărut în țară erau la începutul lunii februarie și la noi primul caz pozitiv a apărut după jumătatea lunii martie.

R. Ne apropiem de finalul stării de urgență. Cum ați trăit la Spitalul Județean starea de urgență, ce s-a întâmplat, ce v-a rămas în memorie din  aceste ultime două luni?

A.D. În principiu, toată munca pe care am depus-o, eu și colegii mei. De asta o să-mi aduc cu siguranță aminte peste ani. Iar eu sper că sfârșitul perioadei  să fie și începutul pantei descendente a crizei. Dar deocamdată suntem într-o fază de platou. Avem 190, 230, 300 cazuri în fiecare zi… Da, pot spune că asta a fost cea mai grea perioadă prin care am trecut, profesional vorbind. Este un virus nou, pe care nu-l cunoaștem nici acum pe deplin. Lupta nu s-a terminat nici acum. Dar am lucrat bine cu toată lumea, n-am avut nicio problemă. Punctul de triaj pe care îl avem la spital e rezultatul efortului făcut de domnul prefect, consiliul județean a alocat banii pentru materiale, aproape 120 de miliarde lei vechi pentru aparatură. Epidemia asta a avut, deci, și efectele ei pozitive, pentru că a mai pus la punct lucruri. Am avut, e drept, probleme cu unele cadre medicale care erau în prelungire, dar au ieșit la pensie exact la începutul pandemiei. Dar acum nu mai e cazul, toată lumea își face treaba. Avem încă nevoie de personal la UPU și la Terapie Intensivă…

R. Vă faceți griji cu privire la evoluția lucrurilor de după  relaxarea de pe 15 mai?

A.D. Asta este, din punctul meu de vedere, ca epidemiolog și manager de spital, una dintre principalele griji. Îmi fac griji pentru cazurile care ar putea să se prezinte la spital și, cu toate măsurile pe care le-am luat, să ne scape vreun caz care nu are simptomatologie  specifică și care e purtător sănătos și vine cu altă afecțiune și ar putea genera chiar un focar. La noi la spital am redus cât s-a putut riscul, dar să vedem. În momentul de față nu avem chiar așa mulți pacienți și putem să-i grupăm câte 2 sau 3 în saloane, cât mai puțini și cu distanțare între ei. Toți pacienții poartă mască, la fel și personalul, care poartă echipament de protecție tot timpul. Dar pacienții sunt mai greu de convins să poarte tot timpul mască și unii sunt în vârstă și nu înțeleg riscurile.

R. Știu că ați trecut la un moment dat printr-o situație în care la spital s-a prezentat o persoană care nu prezenta simptome de COVID-19, dar a îmbolnăvit două cadre medicale.

A.D. Da, s-a prezentat o persoană care avea afecțiuni de tip oncologic și o simptomatologie care, în momentul acela, nu avea nicio legătură cu coronavirusul. Atunci a avut o prezentare în UPU, în care i s-au făcut investigații, a fost trimisă acasă, după care s-a întors cu aceeași simptomatologie și atunci, colegii mei de la UPU au decis să meargă către Boli Infecțioase și acolo s-a luat decizia testării și izolării acelei femei. Astfel a infectat persoana respectivă două cadre medicale de la secția de Radiologie, chiar din Spitalul Județean, pentru că atunci când a venit cu acea simptomatologie s-au făcut niște investigații radiologice și, din păcate, atunci am avut doi colegi infectați. Când a venit testul și noi am știut că avea boala, colegii au stat acasă și s-au izolat.

R. Cum se simt acum medicul de la Radiologie și asistentul, infectați de acea bătrână?

A.D. Cadrele medicale nu au avut simptomatologie. Unul dintre ei a avut dureri în gât pe care le-a descris ca fiind neobișnuite, au fost totuși internați, au stat două săptămâni la un spital din București, acum sunt vindecați și externați și lucrează din nou.

R. Știu că ați cumpărat pentru spital un aparat de depistare a COVID-19, cumpărat din banii județului Teleorman. Vreau să știu când va funcționa acel aparat pentru testare.

A. D. Acel aparat are mai multe componente. Nu e doar PCR-ul efectiv. Se fac calibrări, testări. V-aș minți dacă v-aș spune o dată exactă când o să fie pus în funcțiune. Firmele care au livrat fac acum instructajul, nu vrem să ne grăbim, să facem lucrurile pe fugă, numai ca să începem testările mai repede. Noi vrem să fim pregătiți să scoatem rezultate corecte. Ținta mea e să avem cât mai repede primele rezultate, dar mai ales, să avem siguranța că acele rezultate sunt corecte. Nu vreau să mă grăbesc în niciun fel. Nu pot să dau termene. Poate fi o săptămână până se vor calibra toate aparatele, până se vor face toate instructajele, poate fi mai mult, nu știu. Poate se vor mai face și niște cursuri. Nu vreau, ca manager, să ne grăbim doar ca să bifăm… Niciodată n-am făcut lucrurile așa. Vreau să am siguranța că totul este în regulă.

R. Dumneavoastră sunteți medic epidemiolog și, personal, cred că asta contează mult în perioada prin care trecem pentru Spitalul Județean. Aș vrea să știu cum a decurs pregătirea cadrelor medicale pentru epidemie. A fost greu să-i învățați să nu se contamineze? Știau înainte de asta?

A.D. Am făcut circuitele împreună cu o echipă și avem asistenți de igienă și medicul de medicina muncii care s-a ocupat mai mult decât mine de pregătirea cadrelor medicale pentru epidemie. Au fost ore întregi în care medicul de medicina muncii s-a ocupat personal ca personalul să se îmbrace și să se dezbrace corect, pentru a evita contaminarea. Evident, totul conform indicațiilor pe care le-am avut de la Institutul Național de Sănătate Publică. O parte dintre regulile pe care le-am implementat acum sunt regulile de igienă normale pe care oamenii trebuie să le respecte oricum. Aceleași reguli ar trebui să se aplice și în afara epidemiei, mai puțin combinezonul și purtarea măștii. Iar de când s-a întrerupt programul de vizite la spital, spitalul este incredibil de curat. Deși se aplică aceleași proceduri de igienizare ca și înainte de pandemie. Că tot același personal avem la curățenie, tot aceleași produse de igienă, etc. Dar de când nu mai vin vizitatori la pacienți, s-a redus foarte mult mizeria din spital. Asta spune multe, de fapt.  Mi-aș dori din tot sufletul să treacă cât mai repede această epidemie, dar se pare că asta nu se va întâmpla prea curând. O să mai apară focare și riscurile cele mai mari sunt în spitale. Adică pacienți care sunt purtători sănătoși vin cu totul alte patologii. Singurul test sigur durează efectiv între 4 și 5 ore. Cel mai important lucru din punctul meu de vedere este să se poarte corect echipamentul de către personalul medical și pacienții să poarte măști. Mult mai importantă decât testarea este purtarea echipamentului. Degeaba te-ai testat azi, dacă mâine dai masca jos și te contaminezi.

R. Haideți să vorbim, totuși, și despre ce îi doare pe mulți, și anume faptul că mulți oameni se plâng că, deși au simptomatologii diferite de COVID-19 sau boli cronice, nu mai sunt tratați în spitale și nici internați. Totul pentru că medicilor le e teamă să îi îngrijească. Se întâmplă asta?

A.D. Eu nu am primit astfel de sesizări și cred că nici colegilor mei nu le e teamă. A fost la început o stare de teamă. Toți am simțit-o. Dar între timp am trecut peste ea. Că de asta ne-am făcut medici, asistente medicale și trebuie să ne asumăm acest risc în numele vocației noastre. În momentul de față, la Spitalul Județean din Alexandria sunt primite toate urgențele și nu se refuză nicio internare. Acum, dacă sunt cazuri în care pacientul are nevoie de o operație care poate fi amânată, recomandarea generală e să o amâne. Când o afecțiune nu îi pune viața în pericol în momentul acesta, e bine să amâne. Pentru că aglomerarea spitalului duce la un risc crescut de infectare. Oricum, se prezintă mai puțini pacienți decât înainte. În primele trei săptămâni de  când începuse pandemia, nu-mi venea să cred. Nu mai aveam cazurile când se prezentau cu o durere minoră la urgențe, în loc să meargă la medicul de familie. Am avut  pe cineva la Camera de Gardă și l-am întrebat ce face acolo. Mi-a zis direct: “Mă doare-n cot!”. Atunci l-am întrebat și eu: “Vă doare în cot, dar de când vă doare? La medicul de familie ați fost să vă dea un tratament?” Omul a zis că nu a fost. Oricum, la UPU veneau foarte mulți oameni care nu voiau să aștepte la medicul de familie, pentru că la noi erau siguri că vor primi analize gratuite și consultație. Dar vreau să vă spun că sunt foarte mândru de colegii mei de la UPU și vreau chiar să-i felicit. Ce s-a întâmplat cu toate suspiciunile care au venit, și au fost multe, toate au fost descoperite fără PCR de medicii noștri. Și astfel nu au apărut complicații, ca în alte spitale.

Acest articol este proprietatea Liber în Teleorman.ro și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Jurnalist de investigație și autor. Co-fondator al publicației Liber în Teleorman, corespondent Europa FM, colaborator al mai multor site-uri de știri. Absolventă a programului pentru jurnaliști de investigație “Edward R. Murrow”, finanțat de guvernul SUA. Specializare în Fact-Checking la Poynter Institute, Florida. Autoarea a cinci cărți de beletristică, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind romanul Cei Care Nu Mint.

1 Comment

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*