Carmen Dumitrescu
În PNL Teleorman e pace. Prea multă pace chiar, pentru că nimeni nu mai vorbeşte, nimeni nu se mai ridică cu pretenţii, nimeni nu mai are timp de pus mâna pe putere. Toţi liberalii sunt preocupaţi, la nivel declarativ de un singur lucru: bunăstarea lui Marin Almăjanu. După cum ştim, acesta se confruntă actualmente cu nişte probleme de natură medicală şi, de aceea, în perioada pe care şi-a rezervat-o ca să şi le rezolve, PNL-ul a rămas fără tătuc şi fără simţ al orientării. Evident, după ce i-a fost mână dreaptă liderului liberal suprem în ultima perioadă, Eugen Pîrvulescu este cel mai îndreptăţit să aspire la poziţia de conducere în partid, cel puţin la nivel de interimat. Astfel, cu un Bitanu’ interimar şi un Pârvulescu interimar, puterea Dreptei politice teleormănene nu poate fi decât… intermediară şi poate niciodată desăvârşită de vreo performanţă politică de proporţii. Lup (încă) tânăr, Pîrvulescu are ambiţii nemăsurate, în care a investit. Şi spre deosebire de alţii, care au considerat că în politică trebuie să ai puţintică răbdare până te prezinţi cu noul costum Armani la şedinţa de partid, Pîrvulescu a vrut să urce treptele puterii repede şi sigur. Până acum, nu prea s-a împiedicat… asta nu înseamnă că i-a mers totul ca pe roze întotdeauna, dar s-a pus pe picioare destul de repede. Partea interesantă e că, în timp ce urcă treptele puterii, Pîrvulescu salută şi-n Stânga, şi-n Dreapta. Lui convingerile doctrinare i se par fleacuri. Iar felul în care poate cădea la un acord cu absolut oricine, fie el social-democrat sau democrat-liberal e de-a dreptul… corect din punct de vedere politic. El cu liberalii se descurcă mai greu.
Prea mândru ca să fie popular, Pîrvulescu n-a înţeles niciodată importanţa ipocriziei în raport cu membrii de partid. N-a înţeles că un zâmbet amabil poate schimba percepţia unui activist liberal de la “Cum a ajuns ăsta să ne conducă partidul?” la “Uite unul tânăr care chiar luptă pentru ceea ce vrea!” Din păcate pentru el, ipocrizia ori se învaţă în primii şapte ani de viaţă, ori nu se învaţă deloc.
În acest moment, având în vedere situaţia lui Almăjanu, Pîrvulescu este liderul de facto al aripii liberale din noul PNL şi chiar dacă refuză să discute subiectul cu presa, el ştie că viitorul său politic abia acum începe. Numai că, pe măsură ce urcă treptele puterii, Pîrvulescu trebuie să se oprească din a mai alerga. Pentru că dacă la început a fost tolerabil să ardă câteva etape, de acum înainte el trebuie să păşească încet şi cu grijă. Pe măsură ce urci către putere, treptele devin din ce în ce mai înguste.
Din pacate sunt foarte defaimatoare aceste critici si cred ca Domnul Pirvulescu se va simti „o leaca” atacat. Sa-mi fie gura de aur fara sa ma cheme Ioan, dar eu asa observ ca se comporta toti liderii clasei politice teleormanene, cum le spui ca piatra filozofala se afla chiar in fata lor, cu atat de mult se aprind obrajorii și gurița cu replici: „Dar cum, dar ştiam, dar vai cum îți permiți, am știut tot timpul … eu nu caut soluția, eu mă prefac că n-o găsesc”.
Cu ironii fine nu merge, caci „Convingerile Doctrinare nu sunt niște fleacuri” ci niste teorii abjecte, ce atata criza de identitate, daca scrie ca sunt liberal chiar si nou liberal … asta sunt.
Apropo, Pirvu a facut 1 an de cand s-a inscris in PNL ? Vrea si el derogare sa fie ales Presedinte PNL Teleorman cum a facut Iohannis sa fie ales Presedinte PNL ?
Am inteles ca Almajanu are probleme grave de sanatate, ceea ce ar fi trebuit sa fie o perioada lasat in pace, asa mi se pare crestineste. Nu inteleg in ce consta ipocrizia lui Pirvulescu. Omul asta a facut numai bine, cred ca si dumneavoastra, doamna Dumitrescu!
ALMAJANU, NITULESCU, doua toxine ce au facut numai rau!!!!