Dragnea fie cu voi!

Carmen Dumitrescu

Realitatea nu se vede la fel din colivie și din afara ei. Așa că ani la rândul, teleormănenii au fost nedreptățiți. Pentru că toți cei din afara județului credeau că e trist să fii teleormănean. Că nu poate fi confortabil sau plăcut pentru nimeni să trăiască doar din daruri electorale. Că nimeni nu merită să supraviețuiască așa cum se supraviețuia înainte de Revoluție într-o țară care se pretinde a fi democratică. Și ce să vezi? Toți cei care cred asta greșesc… Ei pur și simplu nu știu că a fi teleormănean e o fericire absolută. Că oamenilor de aici le place să fie exploatați și hrăniți cu pipeta. Pentru că alternativa ar fi să muncească, să se revolte, să-și asume riscuri. Și foarte puțini teleormăneni pot face asta. Iar cei care o fac, pleacă în cele din urmă, fiindu-le greu să suporte gândul că sunt singuri într-o mare de prejudecăți comuniste. Așa săraci și lipsiți de curaj cum sunt, teleormănenii sunt fericiți. Căci e și resemnarea o formă de fericire. De doi ani de zile, nu facem altceva prin această publicație decât să vă spunem: “Oameni dragi, treziți-vă și luați atitudine!”Și de doi ani de zile constatăm că oamenilor dragi încă le e teamă să apese un banal buton de “Like” pe Facebook, dacă partidul le specifică ferm să se abțină. Tot de doi ani ne luptăm cu morile de vânt în interesul altora. Al celor pe care îi considerăm triști și nefericiți. Al celor pe care vrem să-i sprijinim în a nu fi prostiți pe față. Al celor pe care vrem să-i facem conștienți de faptul că li se fură din buzunare cu zâmbetul pe buze. Și rezultatul e inexistent. Sistemul câștigă teren sub ochii noștri consternați… Comunismul face regulile și demonstrează că puterea tătucului cu rang de baron e infinită. Evident, puterea lui nu vine din virtuțile lui și nici din resursele lui interioare. Ci din frica teleormăneanului. Din slugărnicia lui. Din ignoranța lui. Și cu cât se înmulțesc cei care se tem, cu atât Teleormanul va fi un județ mai fericit. Căci dacă Dragnea e fericit, nimeni nu plânge. Sistemul nu tolerează devianții. Și va avea grijă să-i transforme în exilați pe toți cei care se opun principiilor sale de funcționare. O va face cu vorba bună sau cu amenințarea, dar va reuși să rupă din carnea proprie tot ce crește anapoda. Și se poate transforma într-un organ separat. Așa că e firesc ca teleormăneanul sănătos la cap să învețe regulile lui Dragnea și să se supună lor cu toată încrederea. Numai astfel, el poate deveni un angajat de bază al consiliului județean, al primăriei pesediste sau al vreunei firme conduse de prietenii Baronului. Și nimeni nu trebuie să subestimeze puterea celor 800 de lei pe lună de a face oamenii fericiți. Nu e bine să râdem de ei. Nu trebuie să-i punem la colț, spunându-le că se poate și altfel. Decent, vertical, cu onoare… Pentru că oricum, ei nu ar înțelege. Așa că e mai bine să le sprijinim fericirea. Așa limitată și stupidă cum e ea. E mai bine să le spunem că frica e bună. Că e o formă de superioritate și prudența. Că regulile partidului cântăresc mai greu decât cele zece porunci. Și că între viață și moarte se întinde Purgatoriul Baronului, unde păcatele se spală prin obediență și spaimă. Poate așa, Teleormanul va deveni un loc mai bun. Sau, cel puțin, va deveni un loc guvernat de o logică aparte. Căci în lipsă de altceva e bună și logica fricii. Totul e să fim deschiși la soluții. Și soluția într-un județ al oamenilor fericiți nu poate fi revolta. Nici lupta. Nici munca. Ci resemnarea și împăcarea cu tot ceea ce sunteți. Cu ideea că și copiii voștri vor fi la fel… Și că veți trăi un alt gen de fericire decât tot restul lumii. Acea fericire pe care o meritați. Sub privirile neîndurătoare ale celui care vă oferă frica pe pâine. Așa că fiți fericiți! Și Dragnea fie cu voi!