Monica Vasilescu
Îi place să fie considerat important în politica mare, zâmbește pe sub mustața aspră în fața jurnaliștilor și are impresia că i se cuvine să fie prezent în fața camerelor de luat vederi și să-și dea cu părerea, de cele mai multe ori forțată, cu voce apăsată și lipsită de conținut. Cei care îi privesc mai atent reacțiile își pot da seama că sub surâsul șăgalnic zace o teamă asemănătoare cu aceea a unui arici aflat în pericol, deși, se știe, odată pornit la vânătoare, dovedește o iuțeală şi rezistență neașteptate, la fel ca viețuitoarea țepoasă.
Totuși, Dragnea e om mare. Pe un fond extrem de sensibil și pe o lipsă acută de resurse umane. Iar aici, în Teleormanul subjugat, pesedeul e un pic încordat. Socialiştii sunt în cădere liberă în judeţul în care procentele coreene nu mai sunt la modă, iar asta nu pentru că vreun partid de opoziţie s-ar omorî cu firea să ţină frâu puternicilor. Altcumva. Oamenii de rând au început să cotească fieful în care zâmbetul şmecheresc al lui Dragnea a început să enerveze. Chiar dacă mulţi continuă să-i aprobe lista de “mobile” trimisă în Guvern și Parlament, omul de rând, temător, conştientizează tot mai clar că urmaşul lui Iliescu n-a lăsat mare lucru în trecerea sa prin viaţa publică, statornică de altfel, deşi a luat voturi în prostie, evident, multe prin mijloace discutabile. Și nu-i pasă prea mult de o adunare de oameni, nu pentru aversiunea pe care o are faţă de aglomerare, ci pentru că este conştient că pe om cu cât îl ţii mai subjugat, cu atât te slujeşte mai abitir.
Dragnea este cunoscut și pentru metehnele sale de a nu-i sprijini pe cei mai mintoși să evolueze profesional. Cu aspectul său rigid şi atitudini dominatoare, promovează mamuţi în funcţii cheie, în timp ce tinerii deştepţi din partid muncesc cu anii să obţină un post prin vreun birou întunecat în care e nevoie doar de muncă. Asta pentru că, desigur, acumularea puterii este importantă doar pentru el. Acesta este Liviu Dragnea de la Teleorman, un țar care îşi conservă puterea într-un judeţ în care bântuie oameni trişti, săraci, resemnaţi, la polul opus lui, un priceput în a mânui banii, mai ales că şi-a construit o bază financiară care să prezinte siguranţă un viitor întreg.
Nu ne amăgim prea mult cu normalitatea. Știm că dacă nu e el, e altul la fel. Dar noi ținem la al nostru și știm că singura șansă a lui Dragnea de a mai rămâne frecventabil în politică ar fi o onorabilă demisie. Dar el nu este un om onorabil și își joacă ultimele cărți, profitând de faptul că nu are condamnarea cu executare (încă) definitivă. Însă, sfârșitul lui e aici!
