Direcția Generală pentru Vânzarea Copilului. Cum l-a doborât pe Liviu Dragnea o anchetă de trafic de minori

în Actualitatea politică/Dezvăluiri

Sistemul angajărilor fictive de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman a fost interesant pentru opinia publică strict prin prisma faptului că el a generat o serie de consecințe la nivel politic, prin condamnarea fostului lider PSD, Liviu Dragnea, la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare. Și dacă multora li s-a părut că instigarea la abuz în serviciu ar fi fost singurul fir de care autoritățile s-au putut agăța pentru a-l încarcera pe Dragnea, povestea dosarului angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman îi contrazice, prin ramificațiile lui, mult mai grave. Căci faptele probate de procurori în speța angajărilor au derivat dintr-un dosar mult mai greu, care viza traficul de minori în cadrul unei instituții publice. Pentru că, în realitate, la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman nu a fost vorba doar despre câțiva angajați trecuți fictiv în documentele de plată, ci despre ani întregi în care copiii din centrele de plasament ale Teleormanului au fost vânduți, la bucată, pe sume derizorii. Adevărul a ieșit la lumină în urma sesizărilor făcute, în mod anonim, de persoane cărora li s-au cerut bani și alte cadouri pentru urgentarea procesului de adopție, iar principala rotiță a sistemului a fost nimeni alta decât directorul instituției, Floarea Alesu, care devenise parte a unei veritabile rețele de trafic de persoane.

Aceasta este în prezent condamnată la 3 ani și 7 luni de închisoare cu executare în dosarul angajărilor fictive, alături de Liviu Dragnea și alte persoane din conducerea DGASPC Teleorman. Ororile acelor timpuri trebuie înțelese pe deplin, nu doar pentru a se devoala mecanismele unei rețele de trafic ce prospera sub acoperișul unei instituții publice, ci și pentru a se vedea în ce măsură condamnările primite de persoanele implicate în dosar sunt justificate de acele orori. Pentru că directorul DGASPC Teleorman, personaj numit politic de Liviu Dragnea, a fost rotița esențială a unei rețele de trafic de copii, care vindea destine pe sticle de whiskey și bijuterii din aur.

Dosarul

În anul 2013 apăruseră pe birourile procurorilor mai multe sesizări potrivit cărora Floarea Alesu, director al DGASPC Teleorman, se implica în acțiuni de favorizare a unor familii interesate în adoptarea unor copii instituționalizați, în schimbul a diferite sume de bani sau altor foloase materiale. În primă fază, procurorii aveau informații că și în 2012, aceasta a acționat pentru facilitarea încredințării unor copii către familii care fuseseră “atente” cu ea.

Florea Alesu

Însă rețeaua de trafic era mai veche de atât, existând mărturii ale unor persoane care au încercat să adopte copii încă din perioada 2008 – 2009, care își amintesc acum în ce fel au acționat pentru a o convinge pe Floarea Alesu să le dea copii în adopție. Abia ulterior au fost adăugate la  dosar sesizările legate de felul în care Floarea Alesu tolera, în schimbul unor sume de bani, angajări pe hârtie și dispoziții interne privind plata unor angajați cu niște sume necuvenite. Dosarul a cumulat, în timp, diverse situații de corupție și crimă organizată, totul sub umbrela unei instituții publice, al cărei scop era, culmea!, protecția copilului.

Dar, înainte de a intra în povestea sordidă a traficului de copii instituționalizați, trebuie menționat și faptul că DGASPC Teleorman a fost, vreme de mulți ani, pepiniera de cadre a partidului. Astfel, numirile persoanelor din conducere s-au făcut întotdeauna pe criterii politice, iar Floarea Alesu nu face excepție de la această regulă. Astfel, Liviu Dragnea, în calitate de președinte al Consiliului Județean Teleorman, avea autoritate asupra Direcției Generale pentru Protecția Copilului Teleorman. În consecință, a presărat atât în fruntea organigramei, cât și la baza ei, oameni ai partidului. Unii dintre ei, cu vocație de infractori. Ca atare, e de spus că Floarea Alesu a devenit șefă la DGASPC Teleorman după ce și-a luat “diploma” de membru PSD și a votat în interesul partidului din poziția de consilier județean.

Din 2008 până în 2013, directorul de atunci al DGASPC Teleorman, Floarea Alesu, luase problema copiilor abandonați foarte personal. Atât de personal, încât vindea copiii de sticle de whiskey și bijuterii. Uneori, la aceste “atenții” se adăugau unele sume derizorii dar care, adunate, îi dădeau un oarecare sentiment de satisfacție financiară.

Directoarea DGASPC a fost ținta anchetatorilor care n-aveau nicio treabă, în primă instanță, cu președintele de atunci al CJ Teleorman. Scormonind în măruntaiele birocrației teleormănene au descoperit, apoi, favoritismele politice și întreaga șerpărie de relații urcau până sus, la Dragnea.

Procurorii DNA s-au sesizat cu privire la faptul că Floarea Alesu a intervenit atât la nivelul personalului din subordine, cu atribuțiuni pe linia încredințării spre adopție a minorilor, cât și la nivelul conducerii DGASPC Teleorman, în vederea favorizării contra-cost a adopției unor copii.

La data de 12.12.2013 a fost înregistrată sesizarea din oficiu, potrivit căreia numita Alesu Floarea, director al DGASPC Teleorman, în schimbul obținerii unor sume de bani și avantaje cu caracter patrimonial, continuă să se implice în acțiuni de favorizare a unor familii, atât anterior, cât și pe parcursul derulării procedurilor de adopție, sens în care pretinde și primește de la membrii familiilor interesate în adoptarea unor copii instituționalizați, diferite foloase sau sume de bani.

din Rechizitoriu

Astfel, sunt semnalate diverse cazuri de copii care la vremea aceea au ajuns la familii care, în schimbul compatibilizării și apoi al obținerii dreptului de a deveni părinți adoptivi, au fost nevoite să scoată ceva din buzunar sau să se gândească la cele mai potrivite „atenții” care s-o convingă pe aceasta să facă efortul de a găsi un copil și de a-l oferi, ca pe un favor, nu ca pe un drept legal  și-au maximizat șansele de a deveni părinți adoptivi. Unul dintre cazuri este cel al minorului Marius Gabriel, a cărui procedură de adopție a fost urgentată contra cost de către Floarea Alesu, în vederea obținerii de foloase necuvenite de la familia Florea. Un alt caz este cel al familiilor Stroe și Cseterky-Novicov, cărora Floarea Alesu le-a solicitat  câte 1000 de euro pentru compatibilizarea și adopția a două fetițe. Dar Floarea Alesu nu a fost reținută în baza acestor spețe. Ele au fost considerate circumstanțe agravante pentru infracțiuni de corupție, în rândul cărora se înscrie și aceea de a fi abuzat de funcția sa pentru a face angajări sau plăți fără acoperire.

Pe 26 august 2014, Floarea Alesu a fost reţinută pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă. Ea ar fi a primit de o persoană denunţătoare suma de 10.000 lei şi o bijuterie din aur (lănţişor din aur cu pandantiv în formă de fluture, în valoare de 757,97 lei), promiţând în schimb să-şi folosească influenţa derivând din funcţia de director general al DGASPC Teleorman şi să intervină pe lângă membrii comisiilor desemnate pentru examinarea candidaţilor înscrişi la concursurile pentru ocuparea unui post de inspector.

În luna mai a anului 2019, Floarea Alesu a fost condamnată la 3 ani și 7 luni cu executare pentru angajările fictive din dosarul care l-a trimis în spatele gratiilor și pe șeful ei Liviu Dragnea.

„La Teleorman se vând copii și adopțiile se fac ilegal…”

În esență, Floarea Alesu permitea familiilor să-și aleagă copiii ce vor fi adoptați, intermediind, prin încălcarea cadrului legal, întâlniri între familiile ce doreau să adopte și copii. Un caz foarte interesant este cel al lui Carmen S., care plecase în Spania și se căsătorise acolo cu un bărbat spaniol. Totuși, Carmen își dorea să adopte un copil, fără să-i pese prea mult dacă e frumos sau nu, singura ei dorință fiind aceea ca respectivul copil să nu aibă grave probleme de sănătate. A fost declarată persoană aptă pentru adopție, timp în care a corespondat constant cu doi angajați ai DGASPC Teleorman. De la ei a aflat chiar că ar putea primi fotografii cu un copil compatibil, în cazul în care nu i-ar fi plăcut, având posibilitatea să-l refuze.

Carmen povestește astăzi, cu mai multă detașare despre cele întâmplate, deși povestea din Teleorman a purtat-o până la Parlamentul European, unde a reclamat că statul român vinde copii.

Reporter: Ce vi s-a părut în neregulă în felul în care s-a derulat procedura de adopție?

Carmen S: Mie nu mi s-a părut de la început normală promisiunea lor că îmi vor trimite poze cu copilul, pentru că nu e normal să alegi copilul după cum arată. La un moment dat, mi s-a spus că a apărut un copil compatibil și mi s-a furnizat, de către un angajat al DGASPC Teleorman, data de naștere a lui. Era vorba despre o fetiță. Am renunțat la locul de muncă, pentru a veni în România să mă ocup de problema cu copilul, dar atunci am aflat că acel copil va fi dat altei familii. Eu, știind data nașterii copilului, am avut un element în baza căruia să pot face plângere la autoritatea competentă. De altfel, eu am dat, în urma acestor întâmplări, am făcut plângere la Parlamentul European împotriva statului român că în România se vând copii.

Reporter: De ce spuneți asta?

Carmen S: Pentru că am aflat că psihologul instituției, Anca Opaina, voia ea însăși să adopte fetița care trebuia să-mi revină mie. De altfel, m-au chemat la DGASPC să aleg între două fetițe. De parcă eram la piață. La un moment dat, Anca Opaina i-a zis fetiței care era compatibilă cu dosarul meu: „Eu trebuia să fiu mama ta. Dar acum e prea târziu…”Așa mi-am dat seama că era adevărat ce mi se spunea înainte de a demara procedurile de adopție: că la Teleorman se vând copii și adopțiile se fac ilegal. Și eu n-am putut să tac.

O “atenție” face cât o mie de cuvinte

Se pare că una dintre “atențiile” preferate ale Floarei Alesu erau sticlele de whiskey. O femeie din Teleorman, care a dorit să-și păstreze anonimatul, își amintește și acum despre intenția sa de a adopta un copil, dar și despre sfaturile pe care le-a primit de la “cunoscători” cu privire la preferințele Floarei Alesu în materie de “atenții”.

Reporter: Cum ați descrie experiența acelei tentative de adopție și interacțiunea cu doamna Alesu?

M. T. Atunci când m-am hotărât să fac toate demersurile pentru adopție, trebuia să ajung la Direcție, îi cunoșteam destul de bine pe cei de acolo, dar am primit recomandarea să merg să vorbesc direct cu ea.

Reporter: Cu ea, cu cine?

M.T. Cu Floarea Alesu. Și bineînțeles că asta am și făcut.

Reporter: Și cum a decurs întâlnirea?

M.T. Păi tot atunci am aflat și că este obligatoriu să nu mergi cu mâna goală, pentru că așa se face. Și bineînțeles că asta am făcut: un pachet. Am primit recomandarea să-i duc o sticlă de whiskey, la care am adăugat niște bomboane sofisticate și cafea. Mă așteptam sincer, pentru că ea mă cunoștea, să refuze. Să spună că nu e cazul. I-am spus că acolo e sacoșa, a zis OK, și atunci a zis că e bine, să merg la colegi și că se rezolvă. Se întâmpla prin 2008, în primăvară. Dar mi-a specificat că mă ajută, pentru că mă cunoaște. Și bineînțeles că am avut niște avantaje.

Reporter: Ce fel de avantaje?

M.T. Mă refer la faptul că la un moment dat mi-a dat mașina instituției să merg să văd un copil și mi-a mai dat-o o dată, dar mi-a zis să pun eu benzină. În cele din urmă, am renunțat la ideea de a adopta.

Mai târziu, în anul 2012, Floarea Alesu a acționat pentru facilitarea încredințării adopției unei alte minore, prin utilizarea mecanismului procedural prealabil de preluare în plasament și demararea procedurii aferente adopției. Potrivit informațiilor preluate de procurorilor DNA, în anul 2013, Floarea Alesu a avut o întâlnire la sediul DGASPC cu familia Rizea și i-a sfătuit pe cei doi să depună documentația necesară atestării ca familie aptă pentru adopție. Pentru a îndeplini condițiile de atestare, familia Rizea și-a stabilit domiciliul în orașul Zimnicea, chiar într-un imobil deținut de primarul pesedist, Petre Pârvu. În vara aceluiași an, familia Rizea a identificat o femeie, pe nume Ana Maria P., care era însărcinată la momentul acela și care și-a declarat dorința de a renunța la drepturile maternale. Pentru a facilita darea în plasament al copilului pe care această femeie urma să îl nască, Ana Maria P. și-a stabilit formal reședința în orașul Alexandria, culmea, chiar într-un imobil deținut în proprietate  de șoferul Floarei Alesu.

În toamna aceluiași an, Floarea Alesu a dispus, în numele Comisiei pentru Protecția Copilului Teleorman, instituirea măsurii dării în plasament a minorului către familia Rizea. În schimbul acestui copil, Floarea Alesu a primit de la familia Rizea suma de 2000 de euro.

Ulterior au apărut și alte mărturisiri din partea unor potențiali părinți adoptivi, care s-au trezit că le este luat, pur și simplu, copilul din brațe. Emilia Tănase din Pitești este un astfel de caz, femeia amintindu-și la ani distanță de Floarea Alesu ca de un monstru.

Am cunoscut o fetiță de 14 ani care trebuia să nască. Fiind minoră, nu puteam s-o ajut până nu vorbeam și cu familia ei. Am luat legătura cu mama și m-a rugat s-o ajut pe fata ei să nască, să am grijă de bebelușul care se naște pentru ca fata să-și termine măcar cele opt clase, ea neavând situație materială bună. Fata a născut pe 24 februarie o frumusețe de băiat. Am vorbit cu doamna doctor care i-a făcut cezariana și ne-a învățat să depunem actele și să luăm acest copil în plasament, că e păcat să rămână abandonat în spital. Am discutat foarte serios cu soțul și cu familia noastră și am decis să mergem mai departe. Am fost împreună cu mama fetei la Direcția pentru Protecția Copilului din Alexandria, am depus dosarul pentru luare în plasament. După externare, mama împreună cu bebelușul au venit la mine acasă, la Pitești. Fata a stat la noi trei săptămâni și apoi a plecat să-și termine școala. Eu a trebuit să-mi iau concediu medical și să am grijă de micuț în ideea că ne vor da plasamentul, așa cum ne-au dat speranțe cei din Alexandria, dar trebuia să primească ancheta socială a noastră de la protecția copilului din Pitești. Aici s-a întrerupt totul. Trei luni de zile am fost o minge de volei între cei din Alexandria și cei din Pitești. Pe 1 iunie, chiar de Ziua Copilului, l-am botezat. Trei luni de zile ne-am chinuit cu actele, să avem în plasament acest copil, și apoi ni l-au luat. După trei luni de zile, mi-au smuls copilul din brațe să-l dea la asistent maternal. De ce nu au făcut asta de la început? Și-au bătut joc de noi.

Emilia Tănase

„M-am gândit că acel copil spunea Mamă cuiva. Era odios să-l smulg eu din familia în care era.”

Silvia a decis prin 2009 cu mai mulți ani în urmă să adopte un copil. Procedura a mers destul de bine, iar copilul a fost integrat în familie imediat și fără mari probleme. Lucrurile s-au schimbat atunci când a decis să-i ofere fiului adoptiv un frate sau o soră, așa că familia a ajuns din nou la DGASPC Teleorman, pentru a-și declara această intenție și pentru a depune documentația necesară efectuării unei noi adopții. Silvia locuiește acum în București împreună cu cei doi copii adoptați și încearcă încă să uite momentele grele la care a fost supusă de directorul DGASPC Teleorman.

Reporter: Știu că ați adoptat doi copii de la DGASPC Teleorman în perioada Floarei Alesu. Cum a decurs interacțiunea cu această doamnă?

Silvia: Interacțiunea dintre mine și această doamnă a decurs forțat. La primul copil, adopția a decurs relativ normal. Dar la al doilea mi s-a spus că ce mai vreau, ce-mi mai trebuie și al doilea copil, că am deja unul acasă. Și m-au pus doi ani pe lista de așteptare. Timp în care mi-au expirat actele și chestia urâtă a fost că între timp s-a schimbat legea adopțiilor, când potrivirea dintre copil și părinți se făcea la București de către Oficiul Român pentru Adopții.

Reporter: Și era o potrivire deja stabilită, nu?

Silvia: Noi, potriviți am fost cu o fetiță, care, după părerea mea era deja în familia potențial adoptatoare, dar mie mi s-a spus că are un deficit grav, un diagnostic extrem de grav și ar fi bine să le dau o negație, că nu pot să-mi dea mie acel copil. Deci a fost ceva de genul: nu mai bine renunți tu la copilul ăla și ne lași în pace?

Reporter: De ce credeți că voiau asta?

Silvia: Eu cred că acea fetiță era deja pe altă listă, era deja dată. M-am întâlnit atunci cu doamna Alesu, am mers la Direcție, și ea mi-a zis că pentru ei nu eram o prioritate. La momentul acela, locuiam în Teleorman.

Reporter: N-ați încercat să-i dați ceva?

Silvia: Pe parcursul adopției nu i-am dus nicio atenție, probabil că de asta a și fost așa. I-am dat o bijuterie după ce s-a terminat. Pe parcurs nu i-am dat nimic, o fi vrut, habar n-am. Dar ea avea nevoie de negația mea. Din momentul în care a avut negația mea la mână, ca să scape de problema cu acel copil care ar fi trebuit să fie al meu, dar era deja dat, actele au mers ca pe bandă rulantă. N-a fost nevoie să-i dau eu ceva, pentru că avea nevoie de negația mea. Da, i-am dat! Dar după ce s-a terminat totul. Iar eu i-am dat negația pentru că m-am gândit că acel copil spunea Mamă cuiva. Era odios să-l smulg eu din familia în care era.

Autoritatea-infractoare, o problemă sistemică

De atunci, pe la conducerea DGASPC Teleorman s-au tot perindat oameni cu mai multă sau mai puțină experiență, iar adopțiile sunt destul de puține, însă e cert că sesizări legate de vânzarea copiilor nu au mai apărut. Totuși, evenimentele de atunci și-au lăsat puternic amprenta pe destinele unor oameni, care și astăzi își amintesc că, la un moment dat, au fost nevoiți să-și cumpere dreptul de a fi părinți.

Pe 3 decembrie 2019 a avut loc în Comisa LIBE o audiere în care s-a discutat tema combaterii corupției și traficului de ființe umane la nivel european. Ramona Strugariu a participat, din poziția sa de europarlamentar român la acea dezbatere, propunându-și să găsească, împreună cu specialiștii din domeniu, metode de a limita fenomenul. Cu atât mai mult cu cât în ultimii ani s-a observat implicarea autorităților în rețele de trafic, uneori ele fiind chiar făptuitori, ca în cazul de la Teleorman.

Ramona Strugariu

Concluzia discuției a fost aceea că nu e suficient ce avem la nivel european, că directivele sunt aplicate prost la nivelul statelor membre și poate venit cu niște propuneri legislative noi, cu accent pe traficul de persoane. Realist, sunt două dimensiuni apropo de cum poate fi combătut eficient la nivel european traficul de ființe umane. Pe partea europeană, cooperarea transfrontalieră funcționează și ea s-a văzut în cazul Țăndărei, cel mai celebru caz din Uniunea Europeană, care a și născut o directivă europeană nouă. Dar mai e și dimensiunea națională. Nu cred că noi trebuie să ne ascundem după degete și să spunem că am avut rezultate bune în lupta împotriva crimei organizate, pentru că nu este adevărat. Crima organizată e o problemă cel puțin la fel de mare ca și corupția. Și ele sunt legate, pentru că în cele mai multe cazuri de trafic de persoane autoritățile de aplicare a legii sunt mână în mână cu traficanții. În România, prima chestie care trebuie să se întâmple e să ai niște autorități de aplicare a legii care chiar aplică legea, nu sunt mână în mână cu făptașii. Discutăm despre influența factorului politic și despre numirile politice, pentru că dacă ai poliție ineficientă sau care se teme să acționeze, acesta e rezultatul. Fie se știe că anumite situații se întâmplă și autoritățile tac. Sau cum avem cazul din Teleorman în care o autoritate juca rolul unui traficant, deci implicare directă în infracțiune. Cea mai serioasă problemă este efectiv complicitatea autorităților cu făptuitorii și faptul că nu reușim să avem un sistem independent.

Ramona Strugariu

Strugariu a adresat la CEPOL întrebări cu privire la câte instruiri a solicitat România în domeniul traficului de ființe umane. Răspunsul a fost jenant, pentru că sunt foarte puține.

În ultimii trei ani, doar 14 reprezentanți ai Poliției Române au participat propriu zis la cursuri de formare și perfecționare, oferite gratuit de CEPOL. Asta în condițiile în care, statistic vorbind, în România traficul de persoane este una dintre cele mai grave probleme în materie de criminalitate organizată și, de multe ori, autoritatea este parte a rețelei.

Vocația abandonului: “Părinții nu plâng aproape niciodată”

Peste 57.000 de copii se află astăzi în sistemul de protecție al statului. Unii dintre ei sunt orfani, iar alții victime ale abuzurilor. Extrem de puțini ajung să fie, în cele din urmă, adoptați. Dintre aceștia, unii sunt foarte norocoși, iar alții sunt abandonați de foarte mici, așa că potențialii părinți prin adopție se declară interesați. Fenomenul acesta, al adoptării aproape exclusive a copiilor cu vârsta de până în 2 ani, blochează, de fapt, destinele a mii de alți copii care rămân în sistemul de protecție al statului până la vârsta maturității. Dintre aceștia, unii sunt ambițioși și reușesc să-și construiască un viitor bun, dar mulți dintre ei ajung pe străzi sau în rețele de trafic de persoane.

În județul Teleorman, astăzi sunt 778 de copii în sistemul de protecție al statului. Media anuală a adopțiilor la nivelului județului variază între 10 și 16. Cu alte cuvinte, în cei mai fericiți dintre ani, doar 16 copiii din peste 700 ajung să descopere bucuria de a avea o familie adevărată.

De altfel, în cadrul Serviciului de Adopții și Postadopții din cadrul DGASPC Teleorman sunt instrumentate în prezent 122 de dosare active, reprezentând copii pentru care a fost deschisă procedura de adopție și pentru care se caută o familie. Cu cât cresc mai mult, copiilor li se diminuează substanțial șansa de a deveni parte a unei familii, pentru că oamenii interesați să adopte preferă copiii mici și foarte mici. Cei care nu sunt adoptați niciodată cresc, sub supraveghere, în apartamente ale DGASPC și încearcă să-și construiască singuri un viitor pentru momentul în care vor fi obligați să părăsească sistemul de protecție al statului. Potrivit șefului Serviciului de Adopții și Postadopții din cadrul DGASPC Teleorman, Silviu Gâgiu, unul dintre obiectivele serviciului este acela de a crește numărul de adopții interne: “Ca obiectiv, ne propunem să acordăm o importanță deosebită familiilor care au adoptat, atât celor care se află în monitorizare, cât și cele pentru care această perioadă s-a încheiat. Alături de aceste familii se va încerca constituirea unui grup de suport, format din specialiști – adoptatori- care se adresează tuturor acelora care doresc și care consideră oportună adopția unui copil.

În județul Teleorman sunt abandonați în fiecare an zeci de copii. Unii dintre ei sunt, pur și simplu, “uitați” la maternitate, iar alții sunt bătuți, maltratați, obligați să doarmă în curte împreună cu animalele, pentru ca, în cele din urmă, statul să-i preia și să le ofere niște condiții omenești de viață.

Și astăzi, actualul director al DGASPC Teleorman, Mugurel Putineanu, își amintește că pe vremea când se ocupa de intervenții în cadrul instituției, a fost într-o zi la o școală din județ pentru a-l lua pe un copil maltratat de acasă, după ce primise o sesizare legată de faptul că mama îl chinuia pe cel mic. Când copilul a auzit că oamenii care veniseră la școală după el erau de la Protecția Copilului, pur și simplu le-a sărit în brațe și i-a rugat să-l ia de la mama lui.

Cazul care m-a impresionat cel mai mult pe vremea când mă ocupam de intervenții a fost cel al unui copil pe care am fost să-l ridicăm de la școală. Știam că mama lui e alcoolică și fusesem sesizați că minorul e bătut în mod consecvent de ea. Poate că eram pe la început, nici nu știu, dar uite că și azi mi se strânge pielea pe mine când îmi amintesc că, atunci când am intrat în casă și am spus că suntem de la DGASPC, copilul pur și simplu ne-a sărit în brațe și ne-a zis: “Vă rog să mă luați cu voi!” Au mai fost cu siguranță și alte situații, dar reacția aceea și-a pus amprenta pe mine. Și vă mai spun ceva. Oricât ar fi de bătut, de umilit, de înfometat de părinții lui, copilul plânge întotdeauna când e luat de la ei. Părinții nu plâng aproape niciodată.

Mugurel Putineanu

Dragnea, prins la mijloc

Privind lucrurile din perspectiva autorității, întreaga rețea, căreia i-am putea spune, fără dubii, Direcția Generală pentru Vânzarea Copilului, a avut un lider formal. Și el nu era Floarea Alesu, chiar dacă ea a comis faptele menționate mai sus și s-a erijat în șefa unei veritabile rețele de trafic de copii sub umbrela unei instituții publice. Liviu Dragnea, care a numit-o în funcție și care i-a tolerat vreme îndelungată acțiunile, a fost, de fapt, garanția bunei funcționări a rețelei. Dosarul DGASPC Teleorman a pornit de la o sumă de sesizări privitoare la modul în care șeful instituției pretindea bani și bunuri în schimbul unor destine. La acestea s-au adăugat și plângerile legate de angajările contra-cost sau pe linie de partid, care au dus în cele din urmă, la abuzul în serviciu dovedit în cazul lui Liviu Dragnea. Cu alte cuvinte, destructurarea acestei rețele de trafic de copii l-a prins pe Dragnea la mijloc și a pus, pentru prima data, sub lupă viața a zeci de copii care n-au mai ajuns la familiile cu care erau compatibili, doar pentru că omul de încredere al șefului de consiliu județean avea o slăbiciune pentru sticlele de whiskey și bijuteriile din aur.

Articol realizat în cadrul proiectului „Jurnaliști împotriva Crimei Organizate”, derulat de Fundația Freedom House și finanțat de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos în România.

Tags:

Jurnalist de investigație și autor. Co-fondator al publicației Liber în Teleorman, corespondent Europa FM, colaborator al mai multor site-uri de știri. Absolventă a programului pentru jurnaliști de investigație “Edward R. Murrow”, finanțat de guvernul SUA. Specializare în Fact-Checking la Poynter Institute, Florida. Autoarea a cinci cărți de beletristică, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind romanul Cei Care Nu Mint.

3 Comments

  1. sa-mi fie iertat:
    urata femeie la chip si suflet…
    o avea copii ?
    Ogrinja-Draghici-Miloș
    NU ARE NICI O VINA ?
    EA A INCHEIAT CONTRACTE PENTRU APROVIZIONAREA CANTINEI LA MEGA PRETURI CU *PROINVEST* .
    UN ARTICOL EXTREM DE INTERESANT SI LA OBIECT A FOST PUBLICAT LA TIMPUL RESPECTIV DE ZIARUL *TELEORMANUL LIBER* PENTRU A PREVENI NUMIREA EI CA DIRECTOR ….
    DAR ZIARUL RESPECTIV A FOST SUSTRAS DE MAFIOTI LA PRIMA ORA A ZILEI….
    UNII VANZATORI VAZAND CE SE INTAMPLA AU MAI DOSIT NISTE EXEMPLARE SI LE-AU DAT, APOI, CUNOSTINTELOR.
    IN CURAND VOR FI PUSE PE MASA AUTORITATILOR SPRE O NOUA ANCHETA…

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

Cele mai recente în Actualitatea politică