Monica Vasilescu
E greu să găsești modalități practice să fii recunoscător pentru celebritatea pe care un ziar ți-o asigură gratuit. Consideri că un simplu “mulțumesc!” e prea banal, așa că te-ai gândit să fii în preajma jurnaliștilor care te-au făcut faimos cât mai multă vreme posibil, pentru că timpul dăruit este foarte important. Astfel, nu ne miră prea tare că Eugen Coman, cel mai insistent manager de instituție în a se întâlni cu noi, face tot posibilul să ne vadă, chiar și în zi de mare importanță pentru domnia sa, precum este aniversarea nașterii sale. Ba chiar a făcut efortul de a merge la București pentru a fi în compania noastră de ziua lui.
În buletin se numește Coman Eugen Mihai și este, din 2012, director executiv la APIA Teleorman. Salariații din instituție îl alintă ”COMANdorul” și îi cam știu de frică, pentru că puțini cei din apropierea sa au scăpat nemuștruluiți. Pe la colțuri, oamenii spun despre el că are o apreciere pronunțată față de propriile abilității şi că în ciorba lui de director nu suflă nimeni. Se crede Dumnezeul managementului instituțional și asta îl face să nu reușească întotdeauna să-şi modereze pornirile autoritare. Ca atare, Eugen Coman s-a gândit că în relația cu presa se poate comporta ca la APIA Teleorman și, considerând că ziarul Liber în Teleorman a început o campanie denigratoare la adresa lui, întrucât a scris câteva articole despre activitățile sale în cadrul instituției, a cerut ordonanță președințială prin care a vrut ”interzicerea publicării articolelor privitoare la persoana sa, în calitate de director APIA Teleorman”. Dar, după cum se aștepta orice om cu simțul realității, instanţa sesizată, cea de la Tribunalul Teleorman, a respins cererea sa ca nefondată, fapt ce l-a nemulțumit foarte tare pe Eugen Coman, care a mers mai departe cu demersul său, la Curtea de Apel București. Aici, desfășurarea de forțe a fost una pe care nu o vom uita repede, prin prisma faptului că ne aduce multă bună dispoziție îndată ce ne-o amintim. Și, pentru a nu mai avea vorbe la proces, redăm cu exactitate dialogul cu judecătorii și discursul lui Coman din instanță, acolo unde s-a reprezentat singur, fără avocata sa Mariana Tănăsescu, renumită în județ pentru pledoariile sale, de la care sperăm că a sesizat penibilul situației și de aceea nu s-a deplasat la București. Citiți și vă minunați!
”Judecător: Nu ați atașat cererii de apel înscrisuri noi…
Eugen Coman: Eu am să depun la sfârșitul pledoariei note scrise.
Judecător: Aveți probe noi de administrat?
Eugen Coman: Da.
Judecător: Ce anume?
Eugen Coman: Vreau să depun un articol, de fapt, un ziar în formă originală și capturi de pe Facebook, cu privire la speța despre care discutăm.
Judecător: Vă rog să le depuneți. Vă ascult.
Eugen Coman: Stimată doamnă președintă, onorată instanță, astăzi, am să vă rog să-mi scuzați emoțiile, este ziua mea de naștere și, cu toate acestea, am să vă rog să admiteți apelul și motivele am să le relatez cât pot de succint. Până la această vârstă am acumulat o activitate de peste 30 de ani de activitate în muncă și, până în momentul în care s-a declanșat această campanie de presă împotriva mea, nu am avut, la niciun loc de muncă, niciun fel de abatere disciplinară soldată cu vreo penalizare. Sunt director executiv APIA, din 5 septembrie 2012, dar sunt angajat al acestei instituții din anul 2006, de atunci de când această instituție a luat ființă și nu am fost director încă de la început, așa cum se sugerează în articolele din presă. Am fost șef serviciu, am fost director adjunct, am fost director detașat al altui centru județean APIA, toate acestea datorită performanțelor profesionale care au primit în fiecare an calificativul ”foarte bine”. Demersul meu în această speță este bazat nu pe activitatea mea în APIA invocată nu în trei articole, ci în mult mai multe în ziarul Liber în Teleorman, ci pentru reaua credință cu care pârâtele simt că trebuie să conceapă aceste articole la adresa mea. Mai mult de atât, pe lângă activitatea mea din APIA, invocată cu rea credință a fi ilegală, pârâtele, publică în ziarul dumnealor știri care nu sunt corecte și opinii care nu sunt oneste la adresa mea. Pe lângă activitatea presupus ilegală de către dânsele, activitatea mea în APIA, în articolele din ziar se publică rânduri cu privire la familia mea. Aceste rânduri sunt pline de rea credință și am să vă dau câteva exemple. Toate copiile de pe aceste articole sunt depuse la dosar. Afirmații de genul: ”sunt un fiu de preot cu diplomă întârziată”, ”am fost într-o altă regiune a țării, perioadă în care mi-am falimentat afacerile cu fratele meu”, ”am intrat în concediu de creștere și îngrijire copil ca să evit demiterea politică din funcția publică”, fals.
Judecător: Vă rog să rețineți că această cauză are ca obiect luarea unei măsuri de interdicție de publicare pe site-uri de socializare sau în presă a unor articole până la soluționarea unui dosar pe fond, lucru pe care l-ați cerut pe calea ordonanței președințiale. Prin urmare, ce analizează Curtea de Apel este dacă această măsură este posibil a fi luată și dacă este întemeiată cererea, dacă sunt îndeplinite condițiile. Chestiunile de fond se vor judeca în celălalt dosar. Eu am înțeles ideea de ansamblu a problemei. V-aș ruga ca de acum încolo concluziile dumneavoastră să se axeze strict pe chestiunea ordonanței președințiale.
Eugen Coman (cu ton mai ridicat): Nu vreau să reliefez altceva decât reaua credință pe care o manifestă pârâtele prin redactarea acelor articole. Nu fac decât scurte trimiteri la anumite articole și nu la problema fondului. Deci, ”am intrat în concediu de îngrijire și creștere copil ca să evit o demitere a mea din funcția publică”. Tocmai de accea am intrat în concediu, pentru că am fost demis și am fost trimis pe o funcție de execuție. Soția mea, în articolele publicate de pârâte, este incompetentă, dar, cu toate acestea, a fost numită într-o funcție în urma unui concurs susținut la minister. Și, bomboana de pe tort, copilul meu cel de-al doilea, cel mic, în vârstă de opt ani, care este un copil adoptat, se face vorbire concret, într-unul dintre articole, cum că soția mea ar fi afirmat în spațiul public că îl duce înapoi la orfelinat, ceea ce nu știu dacă face parte acest lucru din categoria informațiilor publice din sfera de activitate a mea ca și funcționar public. Mai mult de atât, dovada faptului că pârâtele manifestă rea credință în rândurile pe care le publică la adresa mea este faptul că au avut dovezi că toate plângerile penale pe care ele le invocă a fi fost făcute la adresa mea au fost clasate. Le-am pus la dispoziție aceste dovezi, ordonanțele procurorilor. Nu au fost întemeiate, nu este de notorietate că la adresa mea există și alte plângeri penale, ci doar în redacția dânselor, probabil, și ca să citez din motivarea instanței de fond doar câteva cuvinte: ”instanța observă că, în anumite articole publicate, pârâții nu menționează și soluțiile favorabile reclamantului emise în dosarele penale în care a fost cercetat, împrejurare care aruncă o umbră de îndoială asupra bunei credințe a pârâților”. Deci, tot ceea ce am prezentat, pe scurt, până acum, sunt considerații făcute cu rea credință la adresa mea și a familiei mele, care nu au nicio legătură cu activitatea mea în APIA, menite să îmi atingă onoarea și reputația câștigată în zeci de ani de muncă. Pentru toate aceste motive, vă solicit să admiteți apelul și să rețineți că nu îmi doresc să bag pumnul în gura presei, nu îmi doresc să îngrădesc cumva libertatea de exprimare a ziariștilor, dar vreau ca toate articolele care se vor publica sau vor dori să publice sau cele care au fost publicate trebuiau făcute fără rea credință”.
Din păcate pentru el, instanța nu i-a făcut niciun cadou de ziua lui și, câteva ore mai târziu de la această expunere, în soluția rămasă în pronunțare, Curtea a respins apelul lui Eugen Coman, ca nefondat. Soluția este definitivă și nouă ne-a arătat, încă o dată, că instanța de la București, pe lângă simțul dreptății, are și simțul umorului. Cât despre Coman, nu ne-ar mira să se adreseze și CEDO cu această speță complexă, dar, până atunci, mai avem un proces în luna octombrie, în care domnia sa așteaptă de la noi daune morale în valoare de cinci miliarde lei. Râdem, glumim, dar nu știm dacă e bine… Pentru că, ținem să precizăm că ziarul Liber în Teleorman nu a fost înființat cu ținta precisă de a face zile negre unui politician anume sau unui om public pe care nu-l agreăm – gratuit. Nu. Săptămânalul nostru are, printre multe altele, menirea de a arăta oamenilor interesați de cheltuirea banilor publici, cum ar veni cash-ul celor care plătesc taxe și impozite, unde, cum și în ce fel sunt orânduite sumele, fie că vorbim de leafa demnitarilor, de faptele lor publice sau de matrapazlâcuri greu de demonstrat de presă fără ajutor de la anchetatori. Și poate că nu toate poveștile auzite prin târg sunt reale, dar un lucru este clar: telefoanele noastre sună mai des de când am scris despre activitatea de la APIA Teleorman, chiar dacă nu toți cei care apelează la presă, ca ultimă speranță, sunt asumați și acceptă să le publicăm numele în ziar. Așa a fost și în cazul directorului Eugen Coman, domn care a intuit (neinspirat, credem noi) că ne va da o lecție dacă va merge în instanță să se plângă de faptul că ziarul nostru a îndrăznit să-i pronunțe numele. A insistat în fața judecătorilor pe reaua credință a noastră, dar noi ne tot întrebăm serios (printre atâtea momente nostime): dacă e așa bun la suflet și corect precum lasă a se înțelege, de ce simte nevoia să se răzbune? căci noi știm că oamenii nepătați nu au motive să se simtă lezați la onoare. Oamenii integri nu au nevoie de confirmări, nu au de ce să arate lumii că sunt excepționali, că nu ridică tonul la angajați, că nu le interzice acestora să interacționeze cu Liber în Teleorman în ședințe bine camuflate, că nu-i amenință cu destituirea și nu face fărădelegi la locul de muncă. E o întrebare retorică, desigur, fiindcă pe noi toți, acțiunile proprii ne reCOMANdă…
