Carmen Dumitrescu
În ultima perioadă, l-am văzut pe Dumnezeu mult mai implicat pe scena politică decât înainte. Deh! E foarte posibil ca Dumnezeu să se fi plictisit să-i salveze de foamete pe copiii din Africa sau să vegheze asupra bolnavilor de cancer şi să se fi reorientat către politica din România, în care judeţul Teleorman joacă un rol fundamental, dacă nu chiar decisiv.
Acolo, în fruntea statului român stau mari personalităţi ale vieţii politice teleormănene iar numele lui Liviu Dragnea rezonează mai puternic decât toate celelalte, pentru că doar el beneficiază de virtuţi ecleziastice, conferite lui chiar de către Patriarhul Daniel. În aceste condiţii, e şi firesc ca Dumnezeu să aibă o relaţie ceva mai specială cu posesorul ordinului “Sfinţii Martiri Brâncoveni”, acordat pentru prima oară în istoria Bisericii unui politician. Ca atare, nu putem decât presupune că în discuţiile private ale lui Dumnezeu cu Dragnea, cei doi au pus la cale o colaborare pentru perioada campaniei electorale care s-a încheiat săptămâna trecută şi, probabil, această colaborare va continua şi pe parcursul anului 2016.
Evident, noi nu credem că Dumnezeu a acceptat să fie agent electoral pe nimic. Pentru că nu e puţin lucru pentru un partid politic să-l aibă în staff pe Însuşi Dumnezeu. Aşa că e normal ca toată elita ecleziastică românească să se fi mobilizat, astfel încât, împreună cu Dumnezeu, să ducă cu bine la capăt dorinţele unui partid politic care ştie că în viaţă nu trebuie să fii umil. Iar Dragnea, mai mult decât oricine altcineva, este convins de faptul că umilinţa e o piatră de moară la gâtul celor care-o practică. De altfel, a şi declarat-o: “De ce trebuie să fim noi mai umili, creştin-ortodocşii?”. Pentru că însuşi creştinismul e clădit pe umilinţă – am răspunde noi. Dar răspunsul nostru nu contează, pentru că numai Dragnea poartă pe umeri responsabilitatea şi înţelepciunea unui ordin ecleziastic oferit, de regulă, doar preoţilor. Aşa că nu există niciun motiv să-l contrazicem.
Ceea ce ne frământă totuşi, în această perioadă, în care apele politice sunt mai tulburi ca niciodată, este o întrebare la care nimeni nu vrea să răspundă, deşi, în definitiv, acest răspuns ar rezolva multe dintre zbaterile umanităţii. Cât costă colaborarea cu Dumnezeu într-o lună de campanie electorală? Ne-ar mai interesa şi dacă Dumnezeu ar fi disponibil pentru un angajament part-time la compania care fabrică leacul împotriva cancerului, ca să ştim dacă e mulţumit sau nu de colaborarea cu PSD-ul. Dar ştim că răspunsurile la aceste frământări sunt imposibile. Pentru că “decât”Dragnea ştie cât costă Dumnezeu. Şi Dragnea nu vrea să mai “vorbeşte” cu noi…
