De Crăciun, Asociația „Mihai Murar” a încălțat copiii săraci de la marginea Alexandriei

De câteva luni, la marginea Alexandriei, lângă cimitir, s-a creat o micuță comunitate izolată, de oameni săraci, care locuiesc în module, similare celor din șantiere. Ei sunt săracii orașului, care au fost mutați, prin „grija” guvernului Dăncilă și a Primăriei Alexandria lângă cimitir, departe de școli, de magazine și, în general, de civilizație. Acolo locuiesc în prezent zeci de copii, educați să trăiască viața ca și cum ea ar fi realmente o junglă, de către părinți săraci și obișnuiți să trăiască din mila altora și mai puțin din muncă.

Iar izolarea spre marginea orașului, în câmp, n-a făcut altceva decât să accentueze situația. De aceea, grija pentru educarea acestei părți a comunității locale și preocuparea pentru satisfacerea unor nevoi normale trebuie să fie, totuși, un obiectiv al oamenilor care locuiesc în Alexandria, pentru că, fără măsuri de integrare și fără manifestarea unei griji pentru ei, aceștia ar putea involua imprevizibil. Cu acest gând, de a le da și acestor oameni sentimentul că viața lor contează, Asociația „Mihai Murar”, prin Vera Mitran și Cristina Szabo, a achiziționat încălțări și dulciuri, pe care le-a dăruit copiilor de la marginea Alexandriei.

La sosirea voluntarilor Asociației, copiii au ieșit din module aproape desculți, unii dintre ei îmbrăcați foarte inadecvat pentru frigul de afară și s-au înghesuit pentru a-și primi darurile de la Asociație.

Vera Mitran și Cristina Szabo au mărturisit că s-au gândit să le ofere daruri copiilor de la marginea Alexandriei, pentru că este extrem de important ca aceștia să fie cumva integrați și să simtă că și ei contează în arhitectura socială. Mai mult, rolul Asociației „Mihai Murar” este acela de a educa și de a oferi repere corecte la nivel social, iar situația în care se află zeci de copii săraci izolați la marginea orașului solicită din partea ONG-urilor și instituțiilor publice o mai mare implicare. Ulterior, Vera și Cristina s-au îndreptat înspre parcarea unui magazin alimentar, unde s-au întâlnit cu Vasilica, o femeie săracă din oraș care trăiește de pe o zi pe alta, dar care face tot posibilul să supraviețuiască muncind, cărând cărucioare și ajutând cumpărătorii magazinului în schimbul unor sume derizorii. Vasilica a fost încântată de încălțările primite de la Asociație, simțind și ea că, într-un fel, Moș Crăciun există pentru noi toți.