De ce te-ar feri Dumnezeu de Tel Drum?

Carmen Dumitrescu
E treabă complicată asta cu Tel Drum. Deși motivele care o fac atât de complicată nu sunt chiar atât de complicate. Adică, faptul că în Teleorman există o firmă cu o cifră de afaceri de un miliard de euro, pe care nimeni nu vrea să și-o asume e straniu pentru oricine, mai puțin pentru teleormăneni, care înțeleg că, de fapt, reacția e normală. Pentru că Tel Drum e o creație a minții noastre, care există în toate elementele de infrastructură pe care le cunoaștem și pe care le înjurăm cel mai adesea. Tel Drum s-a născut din frustrarea teleormăneanului de a fi sărac și neputincios. Tel Drum e țapul ispășitor al atâtor păcate. E ultima frontieră a neputinței noastre de a fi oameni deplini. De a fi fericiți fără să simțim nevoia să lăudăm sau să pupăm funduri grase. De a fi liberi să ne dezvoltăm singuri și din toată inima afaceri prospere și utile pentru întreaga comunitate. De a fi împăcați cu noi înșine și cu posibilitățile noastre de afirmare.
Cine și-ar putea asuma, în aceste condiții, acest Tel Drum? Cum să nu spui “Doamne ferește, nu!”, atunci când un impertinent te întreabă dacă ai legături cu Tel Drum? Cum să nu întorci spatele cu silă oricărei bănuieli care te-ar putea pune în vecinătatea acestui Tel Drum, orice ar fi el? Căci noi nici nu știm exact ce e… O fi o pasăre? O fi un avion? O fi o vacă de muls? Sau un țap ispășitor? Nimeni nu știe… Și atunci de ce ar pretinde cineva să-ți asumi Tel Drum-ul? E ca și cum te-ar pune să admiți că în județul tău tu poți face oricine, poți fi oricine și ai dreptul la tot și la toate. E ca și cum ai fi obligat să recunoști că pierzania unei comunități vaste de la tine s-a tras. Și voturile nu se câștigă prin asumarea erorilor. Așa cum nici puterea nu e tocmai vrabia din mână, pentru cel ce nu știe să repereze, în primul rând, cioara de pe gard. Adevărul despre Tel Drum e unul înscris în codul genetic al teleormănenilor, care acceptă minciuna cu seninătate, chiar dacă nu e spusă de suficiente ori pentru a deveni un adevăr, în accepțiunea oricărui Goebbels care mai scrie astăzi cărți de consultanță politică. De aceea, teleormănenii nu sunt supărați pe Tel Drum, așa cum nu sunt supărați nici pe Liviu Dragnea, atunci când le spune, privindu-i adânc în ochi: “locuri de muncă, locuri de muncă, locuri de muncă!”. Ei înțeleg că adevărurile sunt adeseori inutile și că, de cele mai multe ori, e rezonabil să te prefaci că n-ai înțeles. De aceea, nu-i miră și nici nu-i sperie ideea de minciună și de cinism, ambele duse la cote înfiorătoare. Și tocmai de aceea, dacă e cineva în țara asta care înțelege de ce ar trebui să te ferească Dumnezeu de Tel Drum, acela e teleormăneanul. Deși, paradoxal, e singurul care n-a reușit să se ferească de Tel Drum…