De ce poartă Prefectura IE?

Carmen Dumitrescu
Zilele trecute, pe Prefectura Teleorman a răsărit o IE supradimensionată. Lumea trecea pe lângă ea și se speria, într-o primă fază, mai ales că pe timp de noapte, elementul cultural și tradițional românesc arăta ca o nălucă cu brațele desfăcute, pentru a-i prinde pe rătăciții care au ratat ora de culcare. Da, e de înțeles că în Teleorman se poartă acum o campanie de promovare a portului tradițional românesc și este perfect adevărat că inițiativa a fost, la bază, una dintre cele mai bune ale Prefecturii de până acum. Dar noi dacă nu ne punem poalele în cap, degeaba facem eforturi! Pentru că, până la urmă, poporul român n-a fost niciodată ostentativ și nici grandoman. Fetele care împodobeau IA vreme de zile întregi cu migală și ochi înlăcrimați o așezau frumos în lada cu zestre și n-o atârnau pe prispa casei, ca să vadă feciorii de însurat cât de talentate sunt ele. Dar pentru că, așa cum se tot întâmplă de o vreme, în Teleorman nimic nu se mai face din suflet și din inițiative lăudabile, ci din interese electorale sau din grandomanie, IA a răsărit pe Prefectură și i-a vegheat pe teleormăneni vreme de zile întregi, demonstrând nu că ne respectăm tradițiile, ci că o persoană sau mai multe strigă după atenție. Astfel, o campanie care s-ar fi putut desfășura decent, în limitele unui bun simț specific românesc s-a transformat în costumarea unei instituții într-o IE supradimensionată care nu spune nimic despre spiritul românesc. De altfel, ne-am obișnuit să folosim simbolurile naționale în scopuri electorale și nu mai vedem blasfemia din spatele unor astfel de eforturi.
Dar nici nu mai contează! Noi contăm atâta vreme cât votăm și valorile noastre contează numai dacă pot fi exploatate electoral. Căci țara nu-și mai cheamă soldații la arme, ci politicienii la cantina Parlamentului. Și-i ține acolo la îngrășat cel puțin patru ani. Și acum, după campania de promovare a bluzei românești, mulți dintre ei chiar se îngrașă liniștiți. Nu de alta, dar există o IE pe Prefectură pe care o pot purta, în caz că nu se mai pot integra pe deplin în costumului Armani pe care – apropo – l-am putea converti în costum popular, căci au ajuns să-l poarte toți răsăriții din nimic ai patriei, care ne vor copleși numeric în anii ce vor veni. Să ne purtăm IA cu mândrie! Ba nu! S-o facem drapel!