De ce ar fi fost mai bine pentru Bitanu’ să se facă poet?

Carmen Dumitrescu
Cei care s-au aliat lui Bitanu’ în așa-zisa luptă împotriva social-democrației teleormănene spun că au mare încredere în el. Motivul? Cică n-ar fi pierdut nicio luptă până în prezent… Nu că ne place să contrazicem oamenii de vază ai comunității, însă noi am remarcat că Bitanu’ a cam pierdut niște lupte importante. Și cea mai importantă este lupta cu el însuși… Sună ciudat, nu? Dar trebuie să ne gândim că un om politic trebuie să știe și să vorbească, și să scrie, și să citească, și să fie onest iar lista se poate întinde pe vreo două pagini. Vom economisi, însă, spațiul, pentru a vă da posibilitatea să înțelegeți de ce ar fi fost mai bine pentru Bitanu’ să se facă poet… Da, nu e puțin lucru să-l înjunghii pe la spate pe unul ca Nițulescu, dar de multe ori, o victorie a la Brutus nu spune nimic despre inteligență, ci despre instinct. Bitanu’ le are cu instinctele. Are instinctul banului, al nesincerității, al puterii nemeritate. Ascensiunea lui de până acum are totul de-a face cu abilitățile lui de animal politic, nu de om politic. Pentru că pe acelea nu le are. Iar dacă până acum n-a pierdut bătălii electorale, asta nu înseamnă că primarul de la Suhaia e vreun guru care va demonstra ceva pe termen lung în politica județeană. Ne pare rău pentru el, dar pronosticurile noastre pentru viitorul lui politic sunt sumbre. Și, de asemenea, ne pare rău pentru el, în contextul în care am excelat până acum în pronosticuri. Ascultându-l, însă, de mai multe ori, am remarcat faptul că primarul de la Suhaia are niște abilități poetice evidente. Dacă ar mai fi citit câteva cărți la vremea potrivită și dacă ar fi făcut un efort să se pună la curent cu exprimarea în limba maternă, poate că viitorul lui era altul. Unul luminos. Unul respectabil. Poate că ziarul Liber în Teleorman l-ar fi inclus în paginile sale de cultură și i-ar fi închinat elogii. Noi știm că asta își dorește. Dar, din păcate, pentru că nu s-a făcut poet și a ales să fie un animal politic previzibil, n-avem cum să-l ridicăm osanale în mod conștient. Așa cum nu-l putem ajuta nici pe prietenul lui, Eduard Oprea, chiar dacă e dispus să joace rolul bunului samaritean pentru a demonstra că în politică au un loc de cinste toți proștii… Era mai bine pentru Bitanu’ să se fi făcut poet… Atunci i-am fi scris elogii și i-am fi iertat minciunile, pentru că le-am fi calificat drept “licență poetică”. I-am fi promovat opera și ne-am fi lăudat pe la toți cunoscuții că avem onoarea de a-l ști personal. Dar uite că a ales o altă cale! O cale pe care o consideră glorioasă și pe care calcă instinctiv. Și, din păcate pentru el, nu cu instinctul se câștigă luptele în politică. Așa că poate dormi liniștit: nu va fi un Dragnea al județului niciodată. Dar un poet mediocru putea fi!