De câte ori şi-au vizitat parlamentarii teleormăneni colegiile luna trecută?

Carmen Dumitrescu
Vizitele parlamentarilor prin Teleorman par a face parte mai curând dintr-o mitologie a locului decât dintr-un firesc cotidian al activităţii acestora. Devine, de asemenea, un personaj mitologic şi parlamentarul teleormănean care încă mai răspunde la telefon atunci când presa rea şi neînţelegătoare vrea să mai afle care sunt ideile geniale pe care le-a legiferat într-o discreţie totală. Desigur, nu ne putem aştepta ca declaraţiile lor să fie întotdeauna conforme cu realitatea, dar dacă ar fi să ne luăm după o parte a parlamentarilor teleormăneni care încă mai răspund la telefon, ar trebui să avem convingerea că nu ne-au uitat. Şi că trec prin colegii. Unii săptămânal, alţii de câteva ori pe lună… Oricum, toţi cei chestionaţi au avut o atitudine identică în privinţa nevoilor pe care teleormănenii le au. Şi nevoile teleormănenilor sunt trei la număr: locuri de muncă, locuri de muncă, locuri de muncă. Acum e drept că responsabilitatea locurilor de muncă la puterea a treia i-ar fi revenit în totalitate lui Dragnea. Dar acum el e ocupat cu procesele, aşa că-i putem acorda clemenţă. Urma acestor promisiuni, însă, nu s-a şters, aşa că parlamentarii social-democraţi au de tras atunci când când trec prin colegii, chiar dacă unii dintre ei mai au încă convingerea că e suficient să zâmbeşti oamenilor şi să le răspunzi amabil la salut, pentru a te bucura de un eventual nou mandat. Pe de altă parte, ştim că mulţi nici nu-şi mai doresc asta. Aşa că vom avea clemenţă pentru toţi, sperând la o clasă politică mai ataşată de populaţie decât cea care îşi încheie acum experienţa într-ale puterii.
În ceea ce-l priveşte pe Valentin Boboc, acesta pare a fi foarte harnic. Cel puţin, la nivel declarativ. Pentru că politicianul susţine că îşi vizitează colegiul în fiecare săptămână, de joi până sâmbătă, activitatea fiindu-i nespus de dragă: “Merg des la mine în colegiu. În fiecare săptămână, de joi până sâmbătă sunt acolo în colegiu. Fireşte că mă întâlnesc cu oamenii, că doar nu m-oi întâlni cu caprele! Ce-mi cer? Ce să-mi ceară? Locuri de muncă! Noi am promis de trei ori şi ei ne cer de trei ori…”
Adrian Simionescu este la fel de implicat ca şi colegul său mai sus menţionat în activităţile de parlamentar, precizând că poate fi găsit în colegiu în fiecare zi a săptămânii, în afară de cele câteva momente în care sunt şedinţe pe la Parlament: “Da, sigur că îmi vizitez colegiul. Merg acolo aproape zilnic! Problemele pe care oamenii mi le aduc la cunoştinţă sunt de natură socială iar eu nu-i pot ajuta decât sunând pe la anumite instituţii să văd cum se poate rezolva o speţă sau alta. Că deputatul are rol de mediator, până la urmă!”
Timotei Stuparu nu s-a ferit niciodată să spună lucrurilor pe nume, aşa că nu ne îndoim că spune adevărul atunci când declară că în luna martie a trecut de două ori prin colegiul său: “În luna martie, ce e drept, am trecut mai puţin prin colegiu, că am fost destul de prins cu alte activităţi. Iar despre problemele oamenilor o să fiu rezervat în declaraţii. Până la urmă, eu îi ajut cum pot, prin activitatea mea legislativă. E adevărat că mulţi cer locuri de muncă, dar ne cer din ce în ce mai puţini, pentru că şi-au dat seama că nu am asemenea puteri. Întâlniri am cu dascălii, cu diferite categorii socio-profesionale care au dificultăţi, bani de recuperat… Mai am cazuri de copii bolnavi şi necăjiţi, uneori rămân eu marcat de gravitatea situaţiilor. Oricum, cabinetul funcţionează în parametri optimi, am acolo nişte fete angajate, care consemnează toate solicitările.”