Carmen Dumitrescu
O dată pe an vine momentul comemorării celor care și-au pierdut viața luptând pentru țara lor. Avem și noi destule morminte cu care să ne mândrim. Căci Cimitirul Eroilor din Alexandria e plin de cruci. Bine, în general pe ele cresc buruieni și deasupra lor flutură sporadic câte un drapel rupt. Dar grație acestui eveniment de comemorare, locul în care ne dorm eroii mai este primenit, din grija unor pantofi prea scumpi. Privim de ani întregi cu tristețe către fenomenul uitării a tot ceea ce ne este drag, caracteristic și frumos din trecut în favoarea unor oameni care n-au nimic în comun cu principiile, valoarea sau puterea adevărată. Căci toți sunt marionetele unui sistem din ce în ce mai bolnav.
Din grabă, refacerea unor cruci s-a făcut pe genunchi, s-au inversat cifre în anii de deces ai eroilor, dar ce mai contează?
La ceremonia dedicată eroilor, locul părea chiar decent. S-au prezentat, ca să fie văzuți, nu pentru că ar simți vreun imbold interior de a comemora eroii, foarte mulți politicieni, dar și reprezentanți ai autorităților publice. Toți parfumați și proaspăt scoși din cutie, cu mașina la scară, așa cum li se cuvine unor oameni care, teoretic, luptă în primul rând. Că noi știm adevărul despre ei, asta e altă poveste. Important e că s-au ținut discursuri și că, de dragul fotografiilor, s-a cam călcat pe morminte. E de bine, zicem noi! Că de acolo, de sub pământ, eroii noștri erau ocupați să se întoarcă. Mai ales simțind cine le face veșnica pomenire. Prefectul de Teleorman, o doamnă al cărei nume e prea cunoscut pentru a mai fi vreodată menționat de noi, a ținut un discurs despre principii (nici măcar nu vom comenta asta). Ea a mai vorbit despre eroii din noi, încercând să ne facă să înțelegem că în ochii domniei sale, ea însăși e un erou 24 de ore din 24… (Ne abținem și acum de la comentarii, din considerente de moderație…)
A venit rândul viceprimarului Neacșu, care a citit un discurs penibil despre eroi, mame de eroi, soții de eroi, copii de eroi și despre el însuși, care se pare că ar mai trece pe la Cimitirul Eroilor din când în când. Să ne scuze Ionuț că noi nu credem așa ceva! Nu de alta, dar dacă mai trecea, ca noi, pe acolo, vedea buruienile acelea, la fel ca și drapelul țării sfâșiat și, în calitate de viceprimar, făcea ceva. Orice. Și nu vrem să credem că a văzut și nu i-a păsat. Singurul moment frumos din cadrul evenimentului a fost ceremonialul religios.
Trist e că avem convingerea că eroilor noștri nu le-a plăcut ce s-a întâmplat azi la cimitir. Și mai credem că mulți dintre ei n-ar fi vrut să li se facă veșnica pomenire de către niște erori ale unui sistem politico-administrativ bolnav. De către oameni care abia reușesc să citească un discurs în public, fără să confunde „Hristos s-a Înălțat” cu „Hristos a Înviat!”…
Din fericire, noi știm că „ce e val ca valul trece”. Așteptăm doar să treceți! Și, dacă se poate, nu peste mormintele eroilor noștri!
