Carmen Dumitrescu
Trăim vremuri tragice. În toate sensurile… Și nu e trist faptul că suntem la mâna unor umbre de oameni, care se declară politicieni fără să fi deschis un curs de politologie la viața lor sau că abia ne cărăm viețile către un “mâine” incert… Nu! Peste asta am putea trece ușor, căci ne-am obișnuit cu răul într-o asemenea măsură, încât noi și morții noștri îl votăm cu ambele mâini, oricât de des ni se oferă ocazia. Problema reală a acestui județ rămâne nu sărăcia, ci lipsa de cultură. Desigur, ar fi ușor să spunem că nu avem cultură pentru că nu ni se mai nasc valori. Dar cine meditează cu ochii larg deschiși la acest subiect ar putea înțelege că nu e suficient să fii un interpret, scriitor, pictor sau actor talentat, atâta vreme cât autoritățile nu doar că nu investesc în tine, dar nici nu-ți asigură condițiile propice dezvoltării și perpetuării talentului tău. Pentru că, da, oricât de ciudat ar suna, cultura este strâns legată de infrastructură. Restul se mai poate rezolva, dar atâta vreme cât ești actor într-un oraș fără teatru, ai toate motivele din lume să pleci și să nu te mai întorci niciodată aici. Mulți au făcut deja asta. Dar destui au mai rămas. În fiecare an, la Alexandria, se întâmplă un festival de teatru. Organizatorii lui nu au a se plânge de lipsa de susținere din partea autorităților, pentru că, din fericire, festivalul a mobilizat instituțiile în sensul sprijinirii și promovării acestui eveniment cultural. Dar ce să vedeți? Anul acesta, festivalul va avea loc… la cort. De ce? Păi nu avem Casă de Cultură și nici vreo altă sală în județ în care să se poată desfășura în condiții decente un astfel de act cultural. De altfel, nici când aveam în Alexandria o casă de cultură nu existau condiții decente pentru desfășurarea festivalului, căldura înfiorătoare, scaunele comuniste și lipsa oxigenului determinându-i pe mulți să evite prezența la spectacole. Pe un alt front, pe cel al muzicii, niște oameni talentați și devotați ideii că Teleormanul merită o viață culturală s-au gândit să pună bazele unui festival de folk în județ. Neavând infrastructură și nici sprijin din partea autorităților, care susțin doar artiștii plăcuți mediului politic, organizatorii s-au gândit că festivalul nu s-ar putea desfășura în altă parte decât prin pădurea Vedea, tot… la cort. Evident că invitarea unor giganți ai folk-ului ar presupune niște cheltuieli, pe care autoritățile nu le vor susține niciodată, așa că festivalul de folk e încă un vis frumos până se găsesc sponsorii dispuși să sprijine un festival care ar oferi Alexandriei un fel de pojghiță culturală. E drept că viața merge mai departe. Cu sau fără cultură. Mai ales că noi suntem obișnuiți să fim proști, dar mulți. Că altfel n-am vota de fiecare dată răul atunci când apare posibilitatea. Și nu ne-am condamna copiii la o viață lipsită de perspective adevărate. Totuși, măcar puțină rușine ar trebui să ne fie. Nu de alta, dar să organizezi festivaluri naționale la cort, pentru că nu ești în stare să amenajezi pe undeva o incintă cu scenă, ține de domeniul absurdului. Și al lipsei de respect. Pentru că dincolo de toate, artistul nu are nevoie de prea multe pentru a se desfășura și pentru a propaga bucurie în mod altruist. Dar de respect are nevoie. Și respectul nu se simte confortabil la cort!
Piramida lui Maslow. Cultura e asezata mai sus decat nevoile de supravietuire. Pai, noi trebuie sa satisfacem intai aceste nevoi si apoi sa tindem spre cultura. E adevarat ca si oamenii de cultura trebuie sa aiba intai ce sa manance si de aceea insista cu activitatile culturale.