Cum pot deveni centrele de carantină sursa a mii de procese cu statul

în Actualitatea politică/Administratie

Centrele de carantină sunt un concept nou, motiv pentru care autoritățile locale au avut grijă să gafeze destul de mult în implementarea lui. Uneori, încălcând drepturi fundamentale și punând în pericol chiar sănătatea celor pe care pretindeau că-i protejează.

În unele orașe din țară au fost înființate centre de carantină în care s-a locuit la grămadă, uneori fiind vorba de 8 persoane în aceleași camere sau de 80 de persoane care au împărțit, pe toată durata carantinei, aceeași toaletă.

 Situația a fost tensionată încă de la început, pentru că declararea pandemiei i-a pus pe decidenți în situația de a acționa rapid, pentru a limita propagarea bolii, în condițiile în care românii din străinătate reveneau acasă în număr semnificativ, după ce pierdeau locurile de muncă, ocupațiile sezoniere sau, pur și simplu, se temeau că nu vor fi lângă familii și nu vor fi bine îngrijiți.

Astfel, mii de români au fost duși în centrele de carantină și închiși acolo vreme de 14 zile, timp în care au apărut, evident, probleme. Și nu ne referim la faptul că unora dintre românii întorși din străinătate nu le-a plăcut mâncarea asigurată de stat, ci la încălcarea flagrantă a unor drepturi esențiale.

Ce spune legea?

Potrivit Ordinului 414 din 11 martie 2020 privind instituirea măsurii de carantină pentru persoanele aflate în situația de urgență de sănătate publică internațională determinată de infecția cu COVID-19 și stabilirea unor măsuri în vederea prevenirii și limitării efectelor epidemiei, Ministerul Sănătății stipula clar niște reguli de respectat. În realitate, acestea au fost trecute cu vederea de autoritățile locale panicate, lovind astfel în temeliile drepturilor individuale.

Articolul 4 al Ordinului stabilește exact care sunt condițiile de carantină pentru cetățenii români care se întorc pe teritoriul țării din zonele roșii ale lumii.

Autoritățile administrației publice locale stabilesc spațiile de carantină instituționalizată, încheie contractele de închiriere ale acestora, asigură eliminarea deșeurilor prin contracte cu firme specializate, stabilesc repartizarea pe camere a persoanelor carantinate și asigură hrana acestora. (2) Direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București evaluează și avizează spațiile de carantină și asigură decontarea cheltuielilor aferente conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 201/2020 privind aprobarea normelor metodologice pentru stabilirea cheltuielilor pentru carantină și luarea unor măsuri în domeniul sănătății, precum și pentru alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2020, pentru suplimentarea bugetului Ministerului Sănătății, cu modificările și completările ulterioare.”

De aici înțelegem, în clar, că persoanele aflate în carantină instituționalizată ar trebui să fie cazate separat și să li se asigure condiții pentru ca, în cazul în care una este bolnavă, să poată fi izolată de restul comunității aflate în carantină forțată.

Mai mult, dacă în timpul carantinei instituționalizate, pe fondul cazării împreună cu alte persoane, potențial infectate, cineva a manifestat simptome specifice COVID-19, persoana în cauză poate să dea în judecată statul și să-i ceară despăgubiri, pentru că există un articol în Constituție care impune statului să protejeze dreptul la ocrotirea sănătății, drept fundamental în esența lui.

Și cum, în materie de drepturi fundamentale, nu puteam cântări noi efectele potențiale ale carantinării improprii, l-am contactat pe fostul președinte al Curții Constituționale, Augustin Zegrean, pentru a ne explica cum stau lucrurile.

Este un articol din Constituție care spune că statul este responsabil de sănătatea publică, nu altcineva. Dar modul în care o practică, nu știu ce să zic, nu pot să mă pronunț. Totuși, textul din Constituție există și, dacă o persoană s-ar îmbolnăvi în carantina instituționalizată, aceea ar putea să  câștige un proces cu statul. Dacă nu s-a infectat n-are niciun prejudiciu, dar dacă s-ar fi infectat era o problemă. Dacă statul l-a pus în aceeași încăpere cu oameni care erau deja infectați, sigur că nu e în regulă și dreptul omului la sănătate a fost afectat.

Dacă au fost ținuți împreună, deși unii puteau fi bolnavi și alții nu sau i-au pus împreună fără să fie testați în prealabil, atunci este o problemă. Și avem în Constituție articolul 34, și anume Dreptul la Ocrotirea Sănătății, care este garantat și statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice. Iar dacă sunt oameni care s-au îmbolnăvit în timpul carantinei instituționalizate, n-au decât să ceară despăgubiri!”

Când practica ne omoară…

Potrivit Ministerului Sănătății, de la intrarea în vigoare a Ordonanței Militare nr. 2 și până în prezent, un număr de 2.221 de persoane nu au respectat perioada de autoizolare. De asemenea, 169 de persoane aflate în carantină au părăsit locația în care au fost plasate, pentru acestea  fiind dispusă măsura carantinării pentru o nouă perioadă de 14 zile. Numărul persoanelor infectate cu virusul SARS COV-2 se apropie de 12.000 în România.

Încă de pe 10 martie, centrele de carantină au început să funcționeze și au fost amenajate și stabilite pe repede înainte de autoritățile din domeniul sănătății publice din fiecare județ. Oamenii s-au plâns încă de la început de condiții, ba chiar au izbucnit și revolte care au făcut turul televiziunilor. Cazul de la Arad, de pildă, în care a fost nevoie de intervenția poliției la un centru de carantină, pentru că oamenii refuzau să stea temporar în grija și sub supravegherea statului, a fost impresionant.

Totul se întâmpla pe data de 11 martie, când oamenii s-au blocat într-un centru de carantină, iar pompierii chemați să spargă ușa s-au trezit cu autospeciala blocată de mașinile oamenilor. Până la sosirea mascaților, situația a rămas critică, demonstrând că autoritățile aveau să se confrunte cu una dintre cele mai importante și grele provocări din cariera lor.

Și nu au fost singurii care au refuzat, în primă fază, cazarea forțată în centrele de carantină. Pe 10 martie, câțiva teleormăneni întorși recent din Italia au fost transportați la tabăra școlară din Zimnicea, transformată în centru de carantină. Oamenii povesteau că au fost luați de acasă fără prea multe explicații și au fost cazați în tabăra de la Zimnicea, unde au fost obligați să stea în izolare vreme de două săptămâni, în condiții inumane.

“Eu am fost în Italia la fiica mea să o ajut cu fetițele ei. N-am ieșit deloc din casă atunci, deci șansele să fiu contaminată sunt mici. Oricum, am vrut să fiu responsabilă, așa că am anunțat la DSP că m-am întors din zona roșie și că voi rămâne acasă, pentru a evita orice risc de a îmbolnăvi pe cineva. Locuiesc împreună cu mama mea și cu soțul meu. M-au sunat de la DSP, mi-au spus că e bine că am anunțat și că vom ține legătura prin telefon, le-am spus că nu am niciun fel de simptom, dar mă ocup de casă. Ieri, pe la ora 13, m-au sunat de la stația de salvare să le spun unde locuiesc exact. Au venit echipați, dar nu voiau să intre în curte. Mi-au spus că trebuie să ne ducă în carantină la Zimnicea. N-au venit cu un ordin scris, n-au arătat niciun document. Până la urmă, soțul meu a spus că decât să iasă scandal și să ne facem de râs, mai bine mergem la Zimnicea. Eu am fost sinceră, am declarat, nu am zis nicio minciună, că puteam să spun că vin din sudul Italiei și evitam asta. Dar am zis că dacă e ceva, să fiu responsabilă. Și uite așa am ajuns cu mama și cu soțul în această incintă în care probabil vor fi persoane infectate, iar eu să iau de acolo virusul. Și atunci cum e asta normal? Am ajuns la Zimnicea, la centru. De cum am intrat în cameră, primul lucru, am fost la baie. Aia numai baie nu se numește. Prima ploșniță pe jos. Sunt patru paturi în cameră, cu saltele foarte murdare. Bântuie ploșnițele, sunt resturi de șoricei pe saltele, toate saltele sunt murdare și infestate.”, a declarat una dintre persoanele întoarse recent din Italia ziarului Liber în Teleorman.

Condițiile s-au îmbunătățit, însă, după publicarea în ziarul Liber în Teleorman a reportajului legat de condițiile de cazare din respectivul centru de carantină.

Nu la fel de simplu s-a desfășurat totul într-un centru de carantină situat în reședința județului Teleorman. Într-un cămin de elevi din Alexandria au fost cazați aproape 80 de oameni întorși din zonele problematice ale lumii. Locul a dat bătăi de cap în primul rând poliției, chemați frecvent să intervină în scandalurile dintre membrii. Toți veneau din străinătate și mulți dintre ei au un profil nu tocmai liniștitor. Vorbim despre foști infractori, actuali infractori și, în general, persoane fără prea multă educație. Printre ei se mai află câteva familii decente, izolate acolo pe fondul suspiciunilor apărute. Dar mai important e de spus că toți au folosit, pe toată durata celor 14 zile, aceeași toaletă. Practic, dacă unul singur avea boala, toți ar fi fost, în cele din urmă, bolnavi. În centrul de carantină menționat oamenii au fost puși la grămadă. Femei și bărbați (nu toți din aceeași familie) au fost izolați de exterior, dar n-au fost izolați unii de alții. Medicul responsabil de supravegherea acestora, Bogdan Andrei,  susține că nu i-a fost deloc ușor să-i țină în frâu pe cei de acolo. El a confirmat că există o singură toaletă pentru locatari, dar susține că dacă toți locatarii ar respecta regulile de igienă, n-ar exista niciun risc de contaminare. Din păcate, având în vedere educația multora dintre cei carantinați acolo, așteptări legate de aplicarea regulilor de igienă nu prea erau.  Mai multe fotografii din centru arată, pe de altă parte, cum femeile stau împreună cu doi sau trei bărbați în cameră.

Mai bine stăm pe câmp…

O altă situația la fel de gravă s-a întâmplat tot în Teleorman, dar în Roșiorii de Vede. E vorba de Hotelul Vedea, situat chiar în centrul orașului, care a fost identificat de Direcția de Sănătate Publică Teleorman drept spațiu adecvat pentru adăpostirea persoanelor venite din afara țării pe timpul celor 14 zile obligatorii de izolare. Pe data de 5 aprilie, acolo au ajuns 75 de persoane. La nici 24 de ore de la momentul cazării în locul cu pricina, a început scandalul. Oamenii spuneau că nu au apă, că lipsesc toaletele funcționale, că nu au lumină și nici căldură. De aceea strigau de la ferestre că “mai bine stăm în mașini, pe câmp, decât să stăm în hotelul ăsta!” În filmarea realizată de unul dintre cei carantinați, se vede că revolta oamenilor a ajuns la cote uriașe și doar intervenția primarului localității a mai putut calma puțin spiritele.

Primarul orașului Roșiorii de Vede, Valerică Cîrciumaru, consideră, la rândul lui, că locul ales pentru carantina celor întorși din străinătate nu e unul foarte bine ales, dar spune că a anunțat autoritățile județene că nu dispune de spații adecvate pentru așa ceva.

Nu mai contează cine a ales hotelul ăsta, dar eu am zis în Comitetul Local că nu am spațiu adecvat. Ulterior, pe 3 aprilie, am primit hotărâre de la Prefectură să iau măsuri și să declar Hotelul Vedea spațiu pentru carantină. N-am avut ce să fac. Eu știam că hotelul ăsta n-a funcționat de atâția ani, am făcut ce am putut, am avut instalatori, dar nu prea au ce repara. Acum nici căldură nu au, le-am dat niște radiatoare. S-a suprasolicitat rețeaua și a căzut și curentul. Acum suntem aici cu toți. Eu îi înțeleg, că sunt în niște condiții grele, e adevărat. Și am reușit să potolesc spiritele aprinse, că am venit cu consilierul meu pe probleme de romi și s-au mai calmat. Eu deja luasem măsuri să trimit o persoană să comunice cu ei, am niște voluntari care se ocupă să le ducă ce au nevoie.”

Principalele motive de nemulțumire ale celor carantinați erau mizeria din hotel, dar mai ales frica în legătură cu faptul că vor lua virusul în carantină. Din filmările realizate de aceștia și postate pe rețele de socializare se vede clar cum oamenii stau în grupuri mari, în camere închise, fără niciun fel de protecție.

Amenzi de 60.000 de lei pentru centrele de carantină

Iar lipsa condițiilor a fost confirmată în urma unor controale ale ANPC la nivelul mai multor județe din țară, astfel că în prezent se poate vorbi despre 60.000 lei amenzi, dar și și unități închise pentru nereguli privind cazarea și asigurarea hranei persoanelor aflate în carantină instituționalizată.

Acțiunile de control ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor continuă la nivelul întregii țări, pentru a verifica modul în care comercianții îndeplinesc prevederile Ordonanțelor militare adoptate până în acest moment, menite să prevină răspândirea noului coronavirus Covid-19, precum și felul în care respectă drepturile consumatorilor.

Eduardt Cozminschi, președintele ANPC și Paul Anghel, directorul general al ANPC au efectuat în cursul zilei 28 aprilie mai multe verificări la unitățile din Craiova care asigură servicii de cazare și catering pentru persoanele aflate în carantină. În urma acțiunilor desfășurate la societățile comerciale SC Flormang Com SRL, SC Lorpal SRL (Casa Zamfirescu) și SC MBI Travel SRL s-au constatat numeroase abateri la blocurile alimentare.

Vorbim despre nerespectarea condițiilor de depozitare a alimentelor; folosirea de materii prime cu durata valabilității depășită sau care nu erau însoţite de eticheta de produs de unde să rezulte principlalele elemente de identificare şi caracterizare; schimbarea stării termice a produselor. Mai mult, în spaţiile de pregătire a preparatelor culinare se utilizau ustensile depreciate, iar condiţiile igienice erau necorespunzătoare, respectiv paviment depreciat, pereţi cu urme de grăsime, hote murdare cu urme de grăsime arsă.

Potrivit unui comunicat al ANPC, în urma controalelor efectuate la Craiova, agenții economici au fost sancționați contravențional cu amenzi în valoare de 48.000 lei dispunându-se, totodată, și aplicarea măsurii complementare de închiderea unităților respective pe o perioadă de până la 6 luni.

Tot ANPC a sancționat și Hotelul Turris din Turnu Măgurele, afacerea familiei Dragnea, cu 20.000 de lei, după ce mai mulți oameni cazați în centrul de carantină improvizat acolo s-au plâns de calitatea hranei. Comisarii din echipa de control al constatat că oamenii carantinați la Turris mâncau carne expirată de 3 luni, carne produsă la ferma de porci a aceleiași familii importante din Teleorman.

În Constanța, un alt punct fierbinte de pe harta centrelor de carantină, au fost stabilite două centre de carantină instituționalizată: unul la Hotelul Flora din stațiunea Mamaia (hotel operat de o societate care aparține trioului Mazăre-Constantinescu-Strutinsky) și unul la Sanatoriul Balnear Techirghiol.

Contactată de Info Sud-Est, Cristina Schipor, managerul DSP Constanța, a declarat că a fost ales Hotelul Flora pentru că societatea care îl operează a depus prima oferta de preț solicitată de autorități și este unul dintre hotelurile care sunt încălzite și în afara sezonului estival.

”Asta a fost prima locație care ni s-a pus la dispoziție. Mie trebuie să mi le pună Comitetul Județean pentru Situații de Urgență, noi acolo le discutăm. Și s-a convenit să alegem un hotel, având în vedere că avem destule hoteluri pe litoral, și Flora a fost primul hotel care ne-a dat oferta. Bineînțeles că astăzi am mai avut și alte oferte, de la alte societăți, avem de la Phoenicia… mai avem câteva. Nu le-am luat în discuție pentru că azi noapte au început să vină primele persoane care trebuiau carantinate. Au fost duse într-un centru pus la dispoziție de primărie, dar ei au început să reclame că nu le convine, că stau mulți. Acolo erau și camere unde aveau și 6 paturi. Ce hoteluri am mai vizitat nu aveau căldură și apă caldă acum. Solicitarea mea în CJSU asta a fost, am zis să mergem la hotelurile din sudul litoralului și la cele din stațiunea Mamaia. Mesajul nostru este că acești oameni nu sunt bolnavi, doar că vin din zone de risc. Trebuie să îi ținem sub supraveghere timp de 14 zile ca să vedem dacă sunt purtători sau nu. Momentan sunt persoane care vin din zone roșii”.

În aceste doua centre au fost carantinați mai mult de 1000 de oameni, 600 dintre ei fiind repatriați din Italia cu mai multe avioane care au aterizat pe aeroportul Mihail Kogălniceanu din Constanța. Mulți dintre ei au ieșit deja din cele 14 zile de carantinare și au plecat spre domiciliile lor. O problemă a fost la Hotelul Flora, acolo unde mai multe persoane carantinate au acuzat că mâncarea este proastă, astfel că Inspectorii de la Protecția Consumatorilor au controlat firma care se ocupa de catering și au găsit mai multe probleme, printre care și mai multe produse expirate.

Condițiile din centrele de carantină din întreaga țară au fost și continuă să fie discutabile. O primă mare problemă e aceea că la debutul carantinării oamenii nu sunt testați, astfel că ei nu pot fi separați în funcție de starea lor de sănătate. O a doua problemă, și aceasta esențială, e aceea că o mare parte a celor ținuți în carantină instituționalizată au fost obligați să locuiască laolaltă în camere comune, cu alte familii.

Au existat situații în care 80 de persoane au împărțit o singură toaletă. Și în aceste condiții, îmbolnăvirea unuia singur ar fi determinat îmbolnăvirea tuturor. Un primar dintr-o localitate din Teleorman, care a refuzat să înființeze centru de carantină în unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce, ne-a mărturisit că opțiunea lui a fost strâns legată de dorința de a nu face pușcărie.

Eu nu am acceptat ideea asta, de a avea centru de carantină la mine în localitate. Pur și simplu, nu vreau să fac pușcărie, că ați văzut condițiile. Oamenii sunt cazați mai mulți într-o cameră sau sunt dependenți de facilități comune, precum toaletele. Dacă unul se îmbolnăvește și moare, nu fac eu pușcărie? Sau trăiesc cu asta pe conștiință? De aceea am refuzat cât am putut…”

Punctul acesta de vedere nu e nici pe departe unul greșit. Centrele de carantină pot deveni adevărate surse de procese ale cetățenilor cu statul. Evident, asta doar în cazul în care cei forțați să locuiască în camere comune sau să folosească toalete la comun manifestă simptome de boală și primesc confirmarea infectării. Iar dacă se ajunge la astfel de situații, toate legile, inclusiv cea fundamentală, susține pe deplin dreptul omului la despăgubiri serioase.

Acest articol este proprietatea Liber în Teleorman.ro și Presshub.ro este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Jurnalist de investigație și autor. Co-fondator al publicației Liber în Teleorman, corespondent Europa FM, colaborator al mai multor site-uri de știri. Absolventă a programului pentru jurnaliști de investigație “Edward R. Murrow”, finanțat de guvernul SUA. Specializare în Fact-Checking la Poynter Institute, Florida. Autoarea a cinci cărți de beletristică, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind romanul Cei Care Nu Mint.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*