liberinteleorman.ro

Cum am ajuns noi să-i spunem “baron” unui bișnițar?

7 februarie 2017

Carmen Dumitrescu

Da, ne asumăm întreaga vină! Noi l-am făcut baron! De la noi a început ascensiunea în politica mare a unui fost vânzător de cauciucuri aduse din Germania. Cum, cine? Dragnea! Prin anii ’90, omul ăsta, care dezmembrează acum statul de drept, aducea cauciucuri din afara țării și le vindea mai scump în România. Printre clienții lui s-a numărat și Traian Băsescu, care avea nevoie de cauciucuri pentru un Volkswagen. Pe vremea aia, prietenii făceau întotdeauna glume la adresa lui, căci naivitatea lui era proverbială. Unii zic că era atât de slab, încât luatul la mișto îi dădea stări de rău, ce îl trimiteau în perfuzii la spital. Probabil așa au luat naștere frustrările care l-au transformat într-un dictator veritabil, împotriva căruia a strigat și strigă o țară întreagă de atâta vreme. Cum am ajuns noi să-i spunem “baron” unui bișnițar? Asta e o întrebare bună! În primul rând, am confundat ideea de parvenit cu aceea de moșier. În realitate, moșierul și parvenitul nu prea sunt unul și același lucru. În plus, pe baron îl respecți, că face școala la Paris și citește Sartre. Bișnițarul nostru face dezacorduri în fiecare propoziție și știe că “decât atât” nu-i suficient ca să nu-l mai voteze lumea. Ne asumăm vina! I-am dat prea multă importanță și el a primit-o ca pe un dar. Nu vă imaginați că ne mulțumește! Nu, el își pune câinii să ne amenințe că vor face tot ce le stă în puteri să ne închidă ziarul. Asta e răsplata unui bișnițar pentru faptul că un ziar local l-a cadorisit cu cel mai frumos nume pe care l-a visat vreodată: “Baroane!” Căci de la noi l-au preluat centralii. De la noi a început importanța lui, căci noi am văzut efectele importante ale tâlhăriilor pe care bișnițarul frustrat le-a făcut în județul ăsta ani de-a rândul. Acum, privind în urmă, ne pare rău. Trebuia să-l fi numit de la început și până acum pe numele lui adevărat: “Bișnițarule!” Căci așa cum prietena lui de la Interne e secretară, așa trebuie să-i fie recunoscute și lui Dragnea adevăratele merite. Căci asta a făcut el toată viața lui: bișniță. Cu destine, cu lucruri, cu oameni… A investit puțin și a luat înapoi mai mult. Acum e târziu să mai schimbăm istoria. Oamenii l-au luat deja atât de în serios, încât s-au adunat seri la rândul cu zecile de mii pentru a-i blestema numele. Dar nu e târziu să schimbăm viitorul. Și pe viitor nu-l vom mai numi niciodată pe alt nume decât pe acela pe care îl merită cu adevărat. Nu “boss”, nu “baroane”, nu “Drăgnezeu”. Nu! “Bișnițarule” e numele tău, Liviu Dragnea! E timpul să te trezești și tu, că visezi frumos de prea multă vreme! Și nu e visul tău! E un vis pe care ți l-am hrănit noi, din prea multă naivitate. Da, e vina noastră, dar nu e niciodată prea târziu să-ți ceri iertare și să pui adevărul la locul lui. Iar adevărul e că județul Teleorman stă de foarte mulți ani în mâinile unui bișnițar, care nu știe să scrie, să vorbească și nici să fie politician. Are doar șmecheria jucătorului de poker, care știe să disimuleze o mână proastă. Numai că jocul e pe cale să se încheie. Și oricât de bine ai ști să mimezi, noi vedem cărțile tale! Și așii sunt la noi.

Advertisement

1 Comment

  1. Wow! Vă mulțumesc pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume, mai ales că sunteți din Teleorman. Sper sa nu ne intoarcem în timp înainte de 1989 când omul ăsta urât de noi și urât ca mentalitate și caracter ar putea face cât de mult rău si-ar dori! O să dau mai departe.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Publicitate


Articolul precedent

Spitalul de Urgență va ridica Alexandria în picioare de Ziua Îndrăgostiților

Următorul articol

120 de locuri pentru anul școlar 2017 – 2018 la Colegiul Național Militar “Tudor Vladimirescu” din Craiova

Cele mai recente articole de O poziție în Teleorman