Liviu Dragnea a explicat, duminică seara, la Realitatea PLUS, cum a luat hotelul din Turnu Măgurele, orașul tinereții sale, și a motivat eșuarea parcului industrial din zonă.
„Parcul industrial a fost făcut cu toată infrastructura, cu toate utilitățile, dar nu a venit nimeni. S-a făcut ferryboat în perioada aia. Turnu Măgurele nu mai stă așa de rău cum stătea în 1996. La acel parc industrial am adus 28 de companii mari din Turcia. Au stat 3 zile în Turnu. Au venit din Italia și din alte părți, din Olanda, domne, nu au rămas. Nu au vrut în Turnu”, a spus Dragnea.
El a vorbit și despre modul în care a reușit să ia singurul hotel din Turnu Măgurele la vremea aceea. „Am luat acel hotel în locație de gestiune. După 10 sau 20 de ani, am avut posibilitatea ca împreună cu angajații să cumpăr acțiuni. Turnu Măgurele arată jalnic, e primar de la PSD, a fost crescut de mine, arată jalnic pentru că se lucrează puternic. Au fost aprobate proiectele și acum se lucrează”, a spus fostul deținut la Rahova.
Pentru buna înțelegere a cititorilor, reamintim cum s-a înfruptat fostul lider al PSD, partidul care a condus Teleorman zeci de ani, dintr-un bun al locului și legătura sa cu TelDrum.
Înainte de anii 2000, Hotelul Turris era o proprietate mixtă, ceea ce înseamnă că aparținea atât sectorului privat, cât și statului sau altor entități publice. În anul 2002, Florinel Marinaș, cumnatul lui Dragnea, a devenit administratorul ales al S.C. Hotel Turris. El a hotărât atunci să schimbe tipul de proprietate al hotelului din mixtă în privat autohton.
Pentru asta, Marinaș a obținut cedarea prin vânzare de acțiuni de la Fondul Proprietății de Stat. La momentul respectiv, capitalul social al societății era de 2.303.700.000 lei, împărțit în 92.148 de acțiuni a câte 25.000 lei fiecare. De menționat că unul dintre acționarii hotelului Turris în acel moment era SIF Oltenia.
În anul 2005, adunarea generală a acționarilor a aprobat transformarea S.C. Hotel Turris SA în societate de tip închis și a retras acțiunile de la Consiliul Național al Valorilor Mobiliare și de pe piața RASDAQ. În 2006, SIF Oltenia s-a retras din acționariat, prin vânzarea celor 1351 de acțiuni nominative către Bombonica Dragnea.
Prețul convenit pentru o acțiune era de 12,95 lei, astfel că Bombonica a plătit celor de la SIF Oltenia suma interesantă de 17.495,45 lei. Capitalul social a rămas nemodificat, iar Bombonica a devenit acționar majoritar, cu 98,1768% din capitalul social. Schimbarea acționariatului a fost făcută în perioada în care Tel Drum aparținea lui Marian Fișcuci și începuse să treacă pe un profit uriaș, care trebuia dispersat. În anul 2005, printr-o cerere de mențiuni, Tel Drum a închiriat de la Hotel Turris restaurantul pentru transferuri de bani. Un an mai târziu, adunarea generală a acționarilor hotelului a decis necesitatea majorării capitalului social cu un aport de 74.000 lei. Tot atunci s-a aprobat restituirea către acționarul majoritar, Bombonica Dragnea, a imobilului cu valoarea de inventar de 203.059,98 lei și a terenului evaluat la un preț de 11.260 de lei! În 2009 s-a decis din nou mărirea capitalului social, iar pentru noile acțiuni a subscris doar Bombonica Dragnea! Era vorba despre 29.600 acțiuni noi cu valoarea nominală de 2,5 de lei fiecare, totalizând suma de 74.000 lei. Bombonica a plătit numerar acțiunile și a ajuns să dețină 98,6201% din capitalul social. Restul capitalului este împărțit între 26 de persoane fizice. Probabil, angajații despre care vorbește Dragnea acum, dar slugile sale, nu salariați ai hotelului, care nu a fost niciodată asaltat de turiști, ci doar o modalitate prin care s-au făcut manevre.
