Cu ochii închiși se moare mai ușor…

Carmen Dumitrescu
Moartea nu e de un singur fel. O știe și Galaction Stângă în aceeași măsură în care o știe Liviu Dragnea. Se poate muri din timpul vieții, la fel de ușor cum se poate muri și după ce trupul încetează să mai reacționeze la stimulii din exterior. Adevărata artă de ucide nu are nicio legătură cu exterminarea fizică a unei persoane, așa că adevărații monștri nu și-au jucat rolul în războaie. Cei mai talentați dintre monștri știu să ucidă spirite și să anihileze speranțe, lăsând trupul să acționeze singur, în baza pilotului automat care este instinctul de supraviețuire. A ține oamenii în foame, întuneric și neștiință nu e sarcină pe care o poate duce orice până la capăt. Puterea îți dă un anumit sadism în abordarea celorlalte existențe, dar conștiința va ști să pună întotdeauna frână, înainte ca tragedia altora să devină prea apăsătoare pentru somnul tiranului. Teleormanul i-a dat lumii pe Marin Preda, pe Constantin Noica și pe Liviu Vasilică, dar a mai dat ceva întregii țări: o demonstrație de comunism pur în plină primăvară democratică, menținut cu acceptul victimelor sale zâmbitoare. A nu putea să-ți spui punctul de vedere așa cum îl simți e o povară zdrobitoare pentru spirit. Și cu cât taci mai mult, cu atât îți ții spiritul mai apăsat de lanțuri, condamnându-l la moarte și putrefacție. Trupul se resemnează. Trăiește de pe azi pe mâine, ascultând pildele unor preoți care n-au știut niciodată să-și împartă averile cu săracii și admirând politicieni, îmbrăcați în costume de mii de euro, care n-au avut niciodată intenția de a-și folosi influența într-un scop util celorlalți. Frica se instalează încet, ca un cancer. Nici nu-ți dai seama că ți-e frică. Doar că îți ții pentru tine aprecierea sau dezgustul… Oricum, nu-i pasă nimănui de ceea ce crezi tu. Dacă vezi o cohortă de oameni ai Bisericii îmbrăcați în aur din cap și până în picioare, nu simți nevoia să te întrebi ce câștig îi iese lui Dumnezeu din afacere, pentru că nu se cade să judeci popii. Nu te întrebi niciodată dacă Dumnezeul pe care ei îl strigă în cele patru zări nu e același Dumnezeu care își povățuia apostolii să-și împartă bunurile lumești celor săraci. Dacă îți spun ștabii partidului că nu ai voie să postezi pe Facebook sau că trebuie să-ți închizi contul, de dragul unei speranțe deșarte că vei ajunge și tu împingător de dosare prin vreun birou obscur preferi să asculți. Și crezi sincer că pe toate astea le faci pentru că așa vrei tu, când, de fapt, frica e cea care vorbește în numele conștiinței tale. Asta te duce în punctul în care pur și simplu nu vei mai vrea să știi nimic nou, de teama că partidul sau biserica se vor răzbuna și-ți vor cere sângele cu titlu de tribut. Așa că preferi să taci și să ții ochii închiși. Uneori zâmbești în taină… Ei n-au aflat încă și, probabil, nu le pasă, dar tu știi că se moare mai ușor cu ochii închiși…