Cronica unei condamnări anunțate

Carmen Dumitrescu
Baronul roșu de Teleorman n-a fraudat personal Referendumul pentru suspendarea lui Traian Băsescu. N-a stat el în secția de votare, n-a pus el morții pe liste, n-a cărat turiști la Gresia, Saelele sau Țigănești. El și-a văzut liniștit de treburile lui din… birou și, așa cum îi stă bine oricărui șef, a mai dat câteva telefoane în teritoriu, pentru a-și obliga oamenii de încredere să pună osul la treabă. Era clar, încă de pe atunci, că nu se supunea unor riscuri prea mari. Până la urmă, niște discuții telefonice nu pot constitui decât indicii pentru infracțiuni, nefiind infracțiune în sine orice ai spune prin telefon, inclusiv pregătirea unei crime. Lui Dragnea îi lipsesc din ce în ce mai multe, dar inteligența nu i-a lipsit niciodată. El a declarat întotdeauna, atunci când curioșii îl întrebau despre frauda de la referendum, că nu există probe suficiente pentru ca vreo instanță să-l condamne vreodată la pușcărie. Pur și simplu, lui îi era clar că singurele greșeli comise de el în timpul Referendumului au fost abuzuri în utilizarea puterii personale, nu infracțiuni în adevăratul sens al cuvântului. Dragnea știa că mai vinovați decât el erau oamenii pe care-i mobilizase. El a realizat, simbolic și practic, un transfer de vină la nivelurile inferioare de putere. Nu-l obligase nimeni pe Boboc să respecte ordinele șefului suprem, dacă le-ar fi considerat deplasate sau abuzive, oricâte apeluri ar fi primit în acea zi de la “Dragnea dracu’”. Nu l-a obligat nimeni pe omul din subordinea lui Boboc, oricare ar fi fost acela la momentul respectiv, să asculte și să respecte ceea ce Boboc pretindea că sunt ordinele lui Dragnea. Și tot așa… Astfel s-a împărțit, de fapt, vina. Așa cum te molipsești de o boală: Dragnea i-a dat-o lui Boboc, Boboc omului în subordine iar omul din subordine zecilor de oameni săraci și speriați, care ascultau ordinele partidului cu gândul la berea de după…
Baronul roșu de Teleorman n-a fost niciodată un om prost. El a știut, încă de la prima înfățișare în acest proces, că nu sunt probe care să ducă la o condamnare grea pentru el. Și astfel, anul cu suspendare, încasat de Dragnea acum în nume personal, nu e doar anul lui. E anul cu suspendare al întregului PSD. E anul cu suspendare al lui Boboc, Simionescu, Ică, Almăjanu și al tuturor celorlalți care au făcut ca frauda de la referendum să existe. Și… poate mai mult decât orice… e anul cu suspendare în care PSD ar trebui să se trezească la realitate: partidele cad prin aceleași mijloace prin care au ajuns la putere.