Condamnatul Emil Mărcușanu continuă împărăția administrației locale, la Olteni

Monica Vasilescu

Românul statistic este pus o dată la patru ani să-și dea cu părerea despre conducătorii comunității. Doar cu buletinul, oamenii din fiecare categorie socială și-au ales primarii și consilierii, iar faptul că unii nu prea știu să scrie corect în limba țării în care s-au născut n-a contat prea tare, câtă vreme în aceeași situație se află mulți dintre politicienii lor preferați.

Mai grav este faptul că românii au votat la capul gol pușcăriabili și i-au confirmat în funcții (atât cât pot fi ei de legitimi la o prezența foarte scăzută la vot) pe unii ordonatori principali de credite care sunt bandiți dovediți și nici nu mai are sens să amintim că mulți dintre ei provin din partidul care a îngropat zone întregi de țară într-o sărăcie lucie și care a livrat Justiției o duzină de clienți.

Primar… cu suspendare

Și Teleormanul are condamnații lui. Baronelul de Olteni primărește din nou. Proaspăt sărit de pe fixul PSD și devenit independent nevoie mare, Mărcușanu Emil a candidat. El nu a figurat pe afișele partidului său de suflet din motive pe care nu le-am aflat oficial, așa că nu prea avem cum să ne bazăm pe ceea ce spun unele surse din interiorul grupului, care ne-au declarat că Mărcușanu a fost susținut pe furiș de pesediști, să nu se ia de griji lumea cu scaun la cap.

Oricare ar fi adevărul, o certitudine este faptul că Emil de la Olteni a fost ales. El a devenit primar, deși, cu numai trei luni în urmă, prefectul judeţului Teleorman a emis ordin de încetare a mandatului său, înainte de termen, rațiunea fiind aceea că Mărcuşanu a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare, pentru abuz în serviciu. Acesta și-a găsit repede ocupația de city manager, să nu-și iasă din mână, că, potrivit fișei postului, un administrator public este tot un fel de primar, unul care are însă calitatea de personal contractual. Ca înlocuitor de primar, Mărcușanu a avut drept de semnatură pe toate documentele emise de personalul din aparatul de specialitate al primarului și și-a văzut de treburi fără niciun fel de problemă. De candidatură, mai exact, pentru care a primit girul Tribunalului Teleorman, instanță ce a decis că Mărcuşanu are dreptul să candideze. La dreptul legal s-au referit judecătorii, pentru că pe cel moral l-a cam pierdut. Dar cine suntem noi să considerăm că un condamnat ar trebui scos în afara sistemului democratic măcar câțiva ani…

Condamnarea nu ar fi singura pată neagră a lui Mărcușanu. El a devenit și mai cunoscut din cauza acuzațiilor de fraudă electorală, în urmă cu mai mulți ani, atunci când s-a depistat că la Olteni prezența la vot a depășit 120%. Din câte ne amintim, absurditatea s-a lăsat cu deschiderea unui dosar de urmărire penală pe numele lui Emil Mărcușanu. Și atât.

Administrație publică locală cu multe semne de întrebare

De mulți ani, Instituția Primăriei Olteni este condusă, cu mână largă, de Emil Mărcușanu, politician de tranziție, pesedist vopsit acum în alb imaculat, sportiv înfocat și, așa cum arată toate datele noastre, viitor scriitor de cărți științifice. Nu de alta, dar primarul acesta chiar ar avea ce să povestească. De exemplu, ar putea expune, conform principiilor științei, cum a băgat un morman de bani în niște lucrări inexistente. Am primit la redacție copia unui contract de reparații al unor drumuri pe care nu le-a văzut nimeni primenite.

Prin ochii unui localnic, Olteniul lui Mărcușanu nu arată deloc bine: ”din investițiile din comună, amintesc de un teren de fotbal sintetic de la care încasează tot el banii, Casa de Cultură, pe care o folosesc la petreceri toți cei apropiați primarului, o piață la gara Olteni, care nu are nicio întrebuințare, parc pe un fost cimitir, iar la sistemul de alimentare cu apă se lucrează de patru ani și încă nu reușesc să termine, etc”.

Aceasta este doar o gură rea, cum presupunem că nu mai există alta în sat, orientându-ne după rezultatul alegerilor. Totuși, Mărcușanu trebuie apreciat pentru consecvență. El chiar dacă este edil la țară, are față de orășean și putea pleca la județ sau la capitală cât ai spune PSD. Dar a ales să rămână aici, să mănânce salam cu pâine alături de alegătorii săi. Mai ales că la noi funcţiile publice sunt la liber, iar un om cu predilecție către stat are nevoie doar de un strop de ambiţie, tupeu şi puţină nebunie pentru a reuși. Iar personajul nostru are din fiecare câte puţin. Cât despre cazier şi onorabilitatea presupusă de exercitarea unei asemenea funcţii, ele rămân în responsabilitatea celor care compun poporul. Iar dacă ei decid că merge şi aşa, putem noi să-i contrazicem?