Cu vreo două săptămâni în urmă, pe Facebook era promovat de către Instituția Prefectului, nu de către teleormănenii care l-au iubit pe marele nostru rapsod, un eveniment ce purta titulatura “Lumină pentru Liviu Vasilică”. Ne-am bucurat sincer că evenimentul de comemorare, organizat de familia Vasilică și Instituția Prefectului, se repetă și în 2016, după ce anul precedent el a avut un impact extraordinar, aducând laolaltă pe mulți dintre cei care l-au iubit pe omul și artistul Liviu Vasilică. Înainte de 2015, însă, acest eveniment a existat, dar inițiativa a aparținut unui tânăr alexăndrean, care a decis că valorile trebuie comemorate, chiar și atunci când autoritățile dorm. Și vreme de doi ani, la strigarea acestui tânăr, se prezentau la statuia marelui artist teleormăneni din toate colțurile județului, cu o lumânare aprinsă și cu un buchet de flori.
Evident, nici atunci nu se putea vorbi despre un număr mare de oameni care doreau să aducă lumina la statuia lui Liviu Vasilică, așa că nu ne-a surprins prea tare nici faptul că astăzi, la evenimentul pus la cale de Instituția Prefectului, nu prea s-au înghesuit teleormănenii. Nici măcar sutele de oameni care s-au declarat pe Facebook, cel puțin, foarte interesați de a fi prezenți la comemorare. Practic, vorbim despre vreo 50 de persoane, printre care s-au numărat cei din presa locală, câțiva copii cu Sindromul Down, câteva autorități (i-am remarcat pe Carmen Daniela Dan, Alexandru Ceciu și Victor Drăgușin), prieteni ai artistului și familia acestuia. N-am văzut un singur reprezentant al Centrului Cultural sau vreun parlamentar rătăcit, care să aprindă o lumină la statuia unuia dintre cei mai valoroși dintre teleormăneni.
Și chiar dacă nu vrem să fim malițioși într-o astfel de zi, cu privire la un asemenea subiect, am remarcat fără voia noastră că evenimentul a fost “vegheat” de un panou electoral pesedist.
În cadrul evenimentului s-au spus puține cuvinte. Doar prefectul Carmen Daniela Dan a încercat să genereze emoție printr-un discurs, însă durerea Florinei Vasilică a transmis mai multă emoție decât ar fi putut transmite cuvintele oricui altcuiva. Livia și Florin au fost și ei prezenți și au asistat cu o emoție tristă la depunerea florilor și aprinderea lumânărilor. Totuși, Florin a remarcat faptul că anul are 365 de zile și că are impresia că această comemorare a tatălui său este folosită și exploatată politic: “Înainte această comemorare se făcea. Chiar înainte ca ea să fie organizată, ea se realiza la inițiativa unui tânăr din Alexandria și atunci cei care veneau, mulți sau puțini, o făceau din suflet. Acum am așa senzația că se folosește acest eveniment politic. Și când mă uit la panoul cu PSD de lângă statuie, parcă simt că totul se confirmă.”
Totuși, cei care l-au iubit au putut să simtă cu prilejul acestui eveniment, că îl au aproape mereu pe Liviu Vasilică. Și chiar așa stau lucrurile, pentru că Liviu Vasilică e mereu la un cântec distanță de noi. În această idee, probabil, pentru a-l comemora așa cum se cuvine, adică prin cântec, primarul Drăgușin a plecat repede după eveniment și a dat dispoziție celor care se ocupă cu muzica din oraș să aibă grijă ca astăzi să răsune în toată Alexandria numai piesele lui Liviu Vasilică.
Anul trecut s-a lasat cu pupaturi publice in dosul domnei prefect din partea lui Florin. Anul asta ce s-a intamplat??
Sincer…mi se pare un eveniment prost, prost organizat…mi se pare mai mult pentru reclama, drept dovada sta si numarul „mare” de participanti.
Mergem cu o coliva si o lumanare o singura data pe an la acest monument, ne prefacem ca ne aducem aminte de acest artist, ne pupam intre noi si gata am mai organizat ceva. Din cate stiu cand vrei sa pomenesti pe cineva te duci la biserica.
Amintirea unui om nu se face cu o coliva si o lumanare.
Ma numesc Adrian si sunt din Iasi si pot spune ca Liviu Vasilica este singurul interpret original autentic care mi-a rascolit inima si bineinteles este preferatul meu cand vine vorba de muzica populara, acest om in folclorul romanesc este esenta pura, asta este si punct. A zidit temelia cantecului popular cu un stil unic si curat.
Apartine tuturor romanilor de pretutindeni si ne uneste prin muzica sa.
Imi pare bine ca m-am nascut in timpul lui Liviu Vasilica, ca sa imi auda urechile si sa asculte inima aceasta comoara din Teleorman.
Eu personal laud peste tot acest interpret unic si am cu ce ma lauda !
Un Iesean,