Monica Vasilescu
Să-ți pui viața proprie în pericol pentru a ajuta un necunoscut este cea mai nobilă misiune pe care o poate avea un om pe pământ. Nu sunt mulți care pot face asta, de aceea, pompierii, considerați eroii zilelor noastre, sunt foarte iubiți de semeni, iar instituția care se ocupă cu situațiile de urgență este cotată cu încrederea cea mai mare dintre deconcentrate. Și la Teleorman, pompierii au o imagine foarte bună, iar de când unitatea are un nou inspector şef, lucrurile par să se îndrepte cu totul spre bine. Colonelul Marius Stancu a venit de la Giurgiu, acolo unde și-a format întreaga carieră, la Teleorman, în județul natal și destul de involuat din multe puncte de vedere, pentru a arăta că se poate și aici. I-a fost greu la început să înțeleagă de ce pompierii trebuie să plătească apa utilizată la intervenții, dacă legea prevede gratuitate în acest caz sau de ce la ISU Teleorman nu a văzut nicio schimbare radicală în peste 30 de ani de când cunoaște unitatea. Cu toate acestea, s-a adaptat și s-a apucat de treabă.
Om cu referințe deosebite în rândul colegilor din județul vecin, acolo unde a activat până în urmă cu trei luni, colonelul Marius Stancu nu s-a așezat pe scaunul de șef pentru a-și face poze pentru Facebook, ci a evaluat rapid starea Inspectoratului și cea a subunităților lui, a identificat deficiențele, pentru care are și soluții. El și-a asumat o responsabilitate enormă venind dintr-o clădire cu marmură într-una în care igrasia ar fi printre cele mai mici inconveniente, dar are un plan managerial ambițios și o întreagă armată în spate pentru a face, așa cum a promis cândva, într-un an, în Teleorman, ceea ce a făcut, în Giurgiu, în 5 ani. Iar acest interviu acordat ziarului Liber în Teleorman va sta mărturie.
Reporter: Pentru ca oamenii să vă cunoască mai bine, spuneți-ne, întâi de toate, câteva date esențiale despre dumneavoastră.
Marius Stancu: Sunt teleormănean get-beget, nu mi-am renegat niciodată originile. Am urmat cursurile Școlii generale nr. 3, Liceul ”Alexandru Ioan Cuza”, ambele din Alexandria, apoi Academia de Poliție. Aici, ne-am înscris șapte candidați din Teleorman, dar, la repartiție, nu a fost scos la concurs niciun post pe județ, astfel încât fiecare am fost nevoiți să optăm pentru alte județe. Așa am ajuns în județul Giurgiu, în 1995. Până în anul 2016, acolo mi-am desfășurat activitatea. Nu doar pe parte de intervenție, am fost efectiv angrenat în gestionarea tuturor situațiilor de urgență și vreau să vă spun că am coordonat și am dus la bun sfârșit sute de intervenții, am avut zeci de vieți salvate, nu mai vorbesc despre lucruri materiale. Șansa și încrederea celor de la IGSU au făcut ca, în luna octombrie 2016, mai precis în data de 6 octombrie, la 6.00 dimineața, să fiu sunat de către conducerea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, propunându-mi această funcție, ca și împuternicit. Așa mi-am început activitatea.
R.: La prima conferință de presă pe care ați susținut-o în Teleorman spuneați că nu aveți un proiect de management pentru că nu ocupați la vremea aceea, prin concurs, funcția de inspector șef. Acum aveți un plan?
M.S.: Meseria aceasta nu mai are secrete față de mine. Am făcut o radiografie scurtă, știu foarte bine unde vrem să ajungem, avem un plan managerial și, ca urmare, m-am hotărât să mă înscriu și la examenul de ocupare a acestei funcții deosebit de importante la nivelul județului Teleorman, examen pe care l-am luat cu brio, deși am avut o perioadă foarte scurtă de pregătire. Am fost felicitat de comanda Inspectoratului General. Atunci când eram împuternicit, discutam despre idei, acum vorbim despre proiecte. Idele au început să se concretizeze, în sensul că vom avea, în primul rând, o reorganizare din punct de vedere operativ a tot ceea ce înseamnă Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență și în acest sens am demarat procedurile pentru înființarea a patru subunități de pompieri, în localitățile Drăgănești Vlașca, Saelele, Conțești și Talpa. Fiind în perioada de iarnă, nu putem demara construcțiile, dar toți primarii din localitățile amintite au început să-și rezolve problemele legate de acte, de autorizații. Cel mai aproape de a demara aceste lucrări este primarul din localitatea Drăgănești Vlașca, am găsit acolo un partener adevărat, deja proiectul pentru noua subunitate este depus pe SEAP în vederea licitației și cred eu că în luna iunie o să inaugurăm împreună acest pol destul de important al pompierilor teleormăneni. Acolo, am gândit ca fiind prioritară intervenția pe DN6, intervenția la incendii și acordarea primului ajutor în cazul accidentelor rutiere. Deci, începând din luna iunie, vom avea SMURD la Drăgănești Vlașca și o autospecială de stingere dotată cu echipaj de descarcerare să poată să intervină operativ, pentru că, din punctul meu de vedere, acea zonă era neacoperită și era un timp de răspuns foarte mare. Urmează și celelalte subunități, am găsit aici, în Teleorman, adevărați parteneri de colaborare.
R.: Care sunt principalele deficiențe, așa cum le-ați perceput dumneavoastră?
M.S.: Principala problemă este legată de acest timp de răspuns, adică timpul efectiv scurs din momentul în care cetățeanul ne solicită ajutorul și până în momentul în care ajungem noi acolo. Sunt foarte mulțumit de infrastructura rutieră, pentru că drumurile din Teleorman ne oferă posibilitatea să ajungem destul de rapid la intervenție. Probleme ar mai fi legate de condițiile personalului. Am hotărât să le facem pe rând, când începem un lucru, îl finalizăm, după care trecem la altă abordare. Am început cu Detașamentul Roșiorii de Vede, pentru că acolo am identificat cele mai multe probleme legate de starea generală a cazarmei și a condițiilor pentru pompieri. Deja lucrurile se mișcă repede, am și susținere de la inspectoratul general, ”o să profit” și de faptul că la conducerea ministerului de Interne se află o teleormăneancă și eu zic că vom avea câștig de cauză și ne vom dezvolta în așa fel încât vom crea și pentru pompieri condiții decente de muncă.
R.: Tehnică există aici, aveți și personal pregătit?
M.S.: A fost o mare bucurie a mea să văd că Inspectoratul este dotat cu tehnică de ultimă generație. În momentul de față mai avem câteva nevoi pe care eu sper să le acoperim în perioada următoare. Avem tehnică de intervenție pentru toate categoriile de risc identificate la nivelul județului. În scurt timp vom trimite la curs de operaționalizare a echipei de scafandri, macaragii au făcut deja cursuri și în momentul de față avem macaragii atestați pentru situații de urgență, SMURD-ul este în continuare o abordare foarte serioasă și urmează să trimitem periodic oameni la școlarizare și cred că, în doi ani de zile, întreg personalul va trece prin acest curs de pregătire paramedicală. Vreau să dezvoltăm, la Turnu Măgurele, un loc complet de salvare pe Dunăre. Avem achiziționate, din fonduri europene, ambarcațiuni, am fost dotați și de către IGSU cu o serie de ambarcațiuni de salvare, ele vor fi cantonate la Turnu Măgurele și cred că vom găsi soluții să facem ceva integrat cu tot ceea ce înseamnă mijloc de răspuns al MAI. Vorbim aici de poliția de frontieră, poliția, astfel încât dacă suntem solicitați să facem o operațiune de salvare pe Dunăre să fim prompți și să avem un timp de răspuns adecvat.
R.: Pompierii sunt eroii zilelor noastre. Ce vă face să vă riscați viața pentru oameni necunoscuți?
M.S.: Cred că nu există meserie mai frumoasă decât aceasta de pompier. Am crescut între pompieri. De la cinci ani am fost în această cazarmă, ulterior am mers la Academia de Poliție, sunt format pentru pompieri, iar atunci când cineva te trage de mânecă și spune: știți, eu sunt cel căruia i-ați acordat sprijin într-o situație, când a avut nevoie, e un lucru extraordinar. Am primit scrisori de mulțumire din partea oamenilor… eu vreau să fac aceste servicii ale noastre să crească, să fim mult mai bine pregătiți și să ajungem mult mai repede la oameni, pentru că uneori, diferența între viață și moarte este dată de secunde. Am discutat cu tot ce înseamnă conducere la nivel județea, zilele trecute am făcut o vizită la Giurgiu, au văzut și dânșii care este nivelul, unde trebuie să ajungem și am certitudinea că ne vor aloca și fonduri pentru a duce acest proiect managerial la bun sfârșit, care este un program pentru cetățeni.
R.: Când ați știut că aceasta este misiunea dumneavoastră?
M.S.: În 1991 am intrat la Academia de Poliție. Prima dată am mers într-o tabără de pregătire unde nu avea nimic de-a face cu pompierii. A fost o tabără de supraviețuire, am numit-o eu, undeva în localitatea Drajna. Am avut o mare decepție. Eu voiam să fiu pompier, dar acolo era numai militărie. Am făcut multe stagii de practică, unele chiar în Teleorman. A venit vremea când am fost avansat la gradul de locotenent, a venit și timpul să am în subordine oameni, iar lucrul cu oamenii este cel mai frumos, când formezi o echipă.
R.: Ați ajuns, cumva, pompier complet. Ați fost în foc, ați evoluat gradual astfel încât ați coordonat unitatea din Giurgiu, iar acum vă aflați la cârma ISU Teleorman. Ce crez v-a definit cariera?
M.S.: La Giurgiu, am plecat din structurile pompierilor militari și, etapizat, de la locțiitor de unitate am ajuns comandantul companiei Ghimpați, de acolo, m-am întors la Giurgiu comandant detașament și pe urmă prim adjunct. Dacă vreți să vă spun și despre foc, cred că aveam cea mai jupuită cască de pompieri dintre toți colegii mei de la Giurgiu și i-am spus domnului comandant că vreau să o port în continuare că mi-a salvat viața de multe ori. Am intrat și în foc, acolo nu mai e vorba de grade, trebuie să te înțelegi cu echipa și, de cele mai multe ori, facem asta prin semne.
R.: Știu că aveți multe intervenții contracronometru la care ați participat direct sau pe care le-ați coordonat. Vreți să povestiți o situație de viață și de moarte care v-a marcat în mod iremediabil?
M.S.: Cea mai recentă intervențe care m-a marcat s-a desfășurat cu două-trei zile înainte de a veni la Teleorman. Într-o zi de duminică, un accident rutier pe DN5, cu victime nevinovate, tată și fiu, care au căzut pradă inconștienței unui tânăr aflat la volanul unui bolid. Am fost marcat de această situație. Am văzut că nu trebuie să fii nici bolnav, nu trebuie să fii nici vinovat ca să părăsești această lume. M-a mai marcat și faptul că, la acest accident, a mai fost o persoană care și-a pus viața în pericol, evitând astfel o tragedie de proporții. Un șofer de camion, bulgar, a preferat să se răstoarne cu camionul pe care îl conducea, pentru a nu intra în coliziune cu un autobuz în care se aflau mai multe persoane. Toate s-au întâmplat în câteva minute. Nicio intervenție nu seamănă cu alta. Noi trebuie să ne luăm toate măurile de precauție, pentru că nu avem nevoie de fapte de eroism, protecția omului și a salvatorului este prioritară.
R.: Trecând într-un alt registru, marți se împlinesc 158 de ani de la Mica Unire. Ce semnificație are pentru dumneavoastră această zi?
M.S.: Semnificația este importantă pentru întreaga țară. Este un lucru frumos, pe care îl regăsesc și aici, în Teleorman, cu organizarea acestor ceremonii militare, pentru că nu trebuie să uităm nicidată de Armata Română. Faptul că noi cinstim eroii este un lucru frumos și atât timp cât voi sta aici mă voi implica activ în tot ceea ce înseamnă sărbătoare națională.
R.: Ce sentimente aveți față de România?
M.S.: Sunt român, înainte de toate. Îmi doresc să ajut cât mai mulți oameni, îmi doresc mult ca această societate să evolueze, sunt adeptul schimbărilor, nu sunt o persoană care vrea să conserve, ci să dezvolte.
R.: Ați fost tentat vreodată să plecați din țară?
M.S.: Nu. Niciodată. Eu am un cult pentru bunicii mei și pentru satul în care am copilărit, Spătărei. Nu aș putea să fac așa ceva.
R.: Mândria de a fi român mai înseamnă ceva astăzi?
M.S.: Da. Să știți că înseamnă. Văd și din partea tineretului mult mai multă aplecare față de tot ceea ce înseamnă valori naționale. De 1 decembrie, se colorează toate blocurile cu drapelul național. Autoritățile locale organizează tot felul de manifestări și copiii de la grădiniță sunt în același asentiment. Vă spun că adevărata semnificație a românismului începe să fie pregnantă.