Centenarul Șarjei de la Prunaru a fost comemorat (cu tremur) de autoritățile momentului!

Monica Vasilescu

Armament, uniforme militare, steaguri de luptă, precum și alte obiecte asemănătoare care au aparținut adevăraților combatanți căzuți pe front au amintit, astăzi, de una dintre cele mai însemnate lupte ale României din Primul Război Mondial, Șarja de la Prunaru.

A trecut un secol de la Bătălia pentru București, ultima luptă din anul 1916, atunci când Armata Română, aflată sub comanda generalului Constantin Prezan, s-a străduit să stopeze contraofensiva germană în Muntenia, după ce Bucureștiul a fost ocupat de Armata a 9-a Germană. Călare, cu sabia sau cu lancea, soldații momentului au contribuit la înfăptuirea unui tablou omagial închinat eroilor căzuți în una dintre cele mai sângeroase bătălii date întru apărarea României. Organizate de Batalionul I Instrucție Olt, Consiliul Județean Teleorman și Consiliul Local al comunei Bujoreni, manifestările comemorative desfășurate la Monumentul Regimentului II Roșiori, din localitatea Prunaru, au adus în actualitate o parte din spiritul Șarjei de cavalerie din urmă cu 100 de ani. Importanța absolută a evenimentului a fost completată de prezența numărului mare de personalități, autorități, din Teleorman, din Olt și din Dolj, dar și oameni care simt românește, veniți pe un timp foarte rece, încununat cu primii fulgi de zăpadă din acest an, să omagieze eroii care și-au pierdut viața luptând pentru libertate, credință și întregirea neamului.

La centenarul Șarjei de la Prunaru a fost prezent și generalul de armată Marin Dragnea, originar din comuna Siliștea-Gumești, care a luptat în cel de-al doilea război mondial. Discursul acestuia s-a axat pe eroismul trecutului în care s-a luptat până la ultima suflare, dar și pe recunoștința și respectul acordat celor care s-au jertfit pentru țară. La Prunaru, a fost înființat un cimitir militar pe locul unde s-au desfășurat luptele în care au pierit peste 300 de soldați din Regimentul 2 Roșiori. Generalul în rezervă a vorbit și despre faptul că, în anul 1933, a fost ridicat, la cimitirul militar, un monument comemorativ constituit dintr-o stelă de piatră cioplită în vârful căreia se află o statuie de bronz înfățișând un vultur cu aripile întinse spre a-și lua zborul. Acesta a fost jefuit și a rămas fără placa de bronz ce purta dedicația Regelui Ferdinand. Între timp, monumentul a fost refăcut, iar cimitirul de onoare este mult mai bine îngrijit decât cel de la Alexandria. Mai mult, acolo au fost plantați 216 stejari, cu sprijinul autorităților locale, al bisericii, al sătenilor și al militarilor din Batalionul 1 Caracal, care au defilat pe sunetele mișcătoare ale Fanfarei militare ce aparține Garnizoanei Craiova.

Istoria ne arată că luptele au fost deosebit de crâncene la marginea satului Prunaru între avangarda Brigăzii 43 mixtă și forțele de ocupație. Și, chiar dacă Bătălia pentru București a fost pierdută, România nu a fost scoasă din război. Bucureștiul a fost în cele din urmă eliberat după capitularea Puterilor Centrale, în anul 1918, un alt an extrem de important pentru România. Iar țara noastră a înregistrat foarte multe evenimente încărcate de însemnătate și, fie că au fost bătălii pierdute sau câștigate, totul s-a făcut cu eroism și sacrificiu, ceea ce nu vom mai întâlni pe niciun flanc în care ”armata” de oameni tremură… de frig, nu de emoție.