Zimnicea arată ca după război. Blocuri degradate, afaceri închise și pustiu pe străzi. Deși era un oraș cu mare potențial economic, fiind situat la malul Dunării, Zimnicea a intrat pe o pantă a descompunerii și nu sunt semne ale unei reabilitări în viitorul apropiat. Atmosfera generală în acest așa zis oraș este una de sărăcie și neputință.
În miezul săptămânii, la o oră de maximă activitate, pe străzile din Zimnicea am întâlnit vreo câțiva oameni și vreo trei mașini. Privind, însă, dincolo de sărăcia de acum, se pot vedea elemente dintr-un oraș care obișnuia să fie viu. Rămășitele unei braserii, ale unei piețe de pește, ale unui magazin de mari dimensiuni, ale unor blocuri uriașe, începute la ordinul lui Ceaușescu și niciodată finalizate, toate spun povestea unui loc care își merita pe vremuri numele de „așezare urbană”.
Acum, însă, din ce-a fost bun pe vremuri în zonă n-a mai rămas nimic. Doar niște ruine și amintirea unor momente în care în Zimnicea se putea trăi.
Pentru turiști, care, cu siguranță aveau ce face în zonă pe vremuri, acum nu mai sunt de văzut decât trei „minuni”: icoana primarului, casa judecătorului și campusul de la periferie. Le luăm pe rând.
Biserica cu hramul „Sfântul Mucenic Filip” adăpostește chiar la intrare, în naos, o icoană uriașă a primarului din localitate. Petrică Pîrvu, poate unul dintre cei mai populari dintre pesediștii din Teleorman, nu și-a putut înfrânge vanitatea de a-și vedea chipul printre sfinți și îngeri. Așa că, potrivit tradițiilor bisericești, nu religioase, după ce a investit niște bani, cel mai probabil publici, în sprijinirea edificiului, preoții au avut inițiativa de a-l picta la intrarea în Casa Domnului, iar primarul nu s-a opus. Până la urmă, ce campanie electorală e mai eficientă decât aceea de a-i privi pe oameni când intră sau ies din biserică, locul în care adevărul, binele și frumosul se întâlnesc în armonie?Iar acolo omul nu judecă aroganța și vanitatea. Și-l asociază pe politician cu sfinții…
Pe o altă arteră din Zimnicea se ridică o nouă „minune”, ruptă și ea din peisaj. Este casa șefului Tribunalului Teleorman, Petrică Gudac, casă despre care oamenii locului spun că e construită de Teldrum. În continuare, la mausoleul judecătorului din Zimnicea pare să se construiască noi corpuri de clădire. De altfel, edificiul are mai multe anexe și arată de parcă ar fi teleportat pe strada săracă dintr-o altă lume.
Și, nu în ultimul rând, la periferia orașului se ridică un uriaș campus, destinat, după toate declarațiile, tinerilor din oraș. Impozanta clădire, la care se lucrează de cel puțin 5 ani, este aproape gata și va fi dată în folosință, potrivit mărturiei secretarului de stat din Ministerul Dezvoltării, Adrian Gâdea, chiar din această toamnă.
Trecând peste faptul că edificiul e construit chiar la periferia orașului, unde cu siguranță nu va fi ușor pentru elevi să ajungă, am constatat cu surprindere că muncitorii spun că acolo se lucrează de cel puțin 5 ani. Totuși, pe plăcuța din fața clădirii este un banner uriaș pe care sunt trecute datele șantierului în lucru. Acolo e scris în clar că lucrările au început în vara anului trecut, lucru pe care locuitorii din Zimnicea îl infirmă la unison. Mai mult, oamenii vorbesc despre un adevărat jaf din banii statului, în numele așa zisei educații a copiilor din zonă. În jurul campusului e aproape pustiu, așa că orice curios poate remarca de departe o clădire uriașă, ruptă și ea din peisaj, amintindu-le trecătorilor că viața în Teleorman te poate surprinde la tot pasul. Iar minunile sunt puține. Așa că nu poți decât să le privești cu ochii mari și să te bucuri de ele. Cu ochii plini de lacrimi și cu burta goală…
