Monica Vasilescu
În Teleorman, cad tavenele școlilor. Tot în Teleorman, mor oameni în spitale. Și tot aici, dăm în gropi pe trotuar. Nu o spunem doar noi, cei din presă, care putem fi acuzați de subiectivism în cautarea de senzațional, ci instituții serioase ale statului român, care certifică astfel de cazuri. Situația poate fi confirmată mai ales de oamenii de rând, care se lovesc zilnic de evenimente neplăcute generate de lipsurile Teleormanului pe care numai cine nu vrea nu le vede. Unul dintre ”nevăzători” este Liviu Dragnea. Cel care a dus județul la cel mai mare nivel de servilism ne spune că a avut activitate în Teleorman, că a făcut trotuarele și că a fost om de afaceri. Sigur că am râs la fiecare afirmație pe care șeful PSD a făcut-o la Congresul tinerilor din partid, chiar și unii dintre colegii săi au comentat amuzați ceea ce auzeau din gura individului care conduce la dezastru nu doar țara, ci și partidul unic.
Pentru a nu avea vorbe la proces, am consemnat cu grijă declarația unuia dintre cei mai vinovați oameni pentru felul urât în care arată Teleormanul astăzi, la peste 20 de ani de pesedism… și mai comentăm după. ”Vreau să ne amintim cu toții, și noi, și voi, care a fost gândul, dorința, năzuința care ne-a împins să ne implicăm în politică, să începem să facem ceva pentru a trăi într-un oraș mai bun, într-o regiune mai bună, într-o țară mai bună. Iar întrebarea pe care sper că și unii dintre voi v-o puneți, pe care și eu mi-o pun de foarte mult timp, și mi-am pus-o mereu, și mi-o pun în continuare: cum poți schimba România? Venind spre congresul vostru, mi-am adus aminte, normal, cum s-a întâmplat cu mine. M-am gândit la momentul și motivul în care am decis să mă implic în politică. Eram om de afaceri. Am înființat prima structură privată sau printre primele din sudul României, în 1990. Aveam 28 de ani. În 1994 deja aveam doi copii, fetița tocmai se născuse. Și mergeam cu ea în cărucior, avea câteva luni, mergeam în centrul orașului. Nu a fost chip să găsesc nu 10 metri, nu un metru, un centimetru pe trotuarele din centrul orașului ca să poată să meargă lin acel cărucior. Atât de mult i se zguduia căpșorul încât am luat-o în brațe. Atunci am spus că pentru mine este inadmisibil, ca tânăr, să nu mă implic, să facem ceva în acel oraș, să facem ca părinții să-și poată plimba copiii în liniște, în siguranță în orașul nostru, în care trăiam atunci. Consideram și consider și acum că aș fi fost laș și complice cu cei care nu făceau nimic. Când îmi pun în continuare întrebarea ce pot face eu pentru a schimba România automat mă gândesc la ce am făcut în activitatea mea politică și administrativă din acel moment și până în prezent. Am câștigat primar și viceprimar și am câștigat și majoritatea în consiliul local plecând de la trei oameni. Un mare avantaj: toți tinerii din acel oraș au venit cu mine. Astăzi, trotuarele de la care am plecat sunt asfaltate și nu mai au astfel de probleme. În județul nostru, sunt sute, aproape 1000 de kilometri de drumuri județene care acum sunt refăcute și, desigur, crează și invidie în județele vecine. Dar la vremea aia, în 90 și ceva, poate nu știți, în Teleorman nu exista niciun drum județean care să fie asfaltat cap/coadă. Multe, nu toate, dar multe dintre spitalele și școlile din județul nostru astăzi arată mult mai bine și au condiții mult mai bune”, a spus condamnatul definitiv – Liviu Dragnea.
Și dacă tot le-a spus tinerilor din pesede că a fost mare afacerist înainte de a intra în politică, ne amintim o povestire a unui turnean, care poate jura că Dragnea avea apetit infracțional încă din tinerețe. Potrivit sursei noastre, cel mai înjurat dintre liderii politici ai României și-a făcut cunoscută lăcomia de avere încă din primii ani ai tinereții, atunci când avea în intenții să devină mare afacerist… cu forța. Sau cu furtul, după cum spun oamenii care au crezut în spiritul său de întreprinzător. Se pare că înainte de a deveni mare politician al unei țări din ce în ce mai mici, Dragnea a avut un butic alături de preotul dintr-o comună de pe lângă orașul său de baștină, Turnu Măgurele. Forțând lucrurile, ca și acum, viitorul țar al Teleormanului nu s-a mulțumit să împartă chioșcul cu altcineva și, la câțiva metri depărtare, și-a mai făcut unul propriu, dar nu oricum, ci cu lada de înghețată sustrasă din magazinul comun, fără știrea preotului. Probabil că pentru mulți dintre dumneavoastră bârfa aceasta este o prostie, dar dacă ea este reală, iar noi tindem să credem că este deoarece avem surse serioase, ea ne arată resortul interior al individului format pe principiul proverbului ”cine fură azi un ou mâine va fura un bou”. Și putem spune fără prea mari rezerve: cine a furat cândva o ladă frigorifică, azi fură o țară întreagă și o mai și conduce. Dar nu va mai dura mult, pentru că zâmbetul şmecheresc al lui Dragnea a cam început să enerveze…
Legat de trotuare, el a făcut referite la Turnu Măgurele, orașul în care locuia pe vremea când era nimeni pe lume. Ce a făcut pentru Turnu câna a ajuns mare? L-a pus pe Mohanu primar patru mandate și apoi pe Cuclea, doi primari ale căror nume nu stau în spatele niciunei investiții mărețe, căci Turnu este acum la fel cum l-a lăsat Dragnea în 90`, iar oamenii de acolo știu asta, dar tinerii pesediști de la București îl pot crede pe șeful lor suprem, deși unii dintre ei mai au ceva glagorie să judece singuri.
În limbajul sărăcăcios și minciunile fără acoperire, Liviu Dragnea a introdus câteva aspecte familiale, pentru că un discurs sensibil dă cel mai bine la audiență. Nu și la una care știe să discearnă, totuși. De asta ne întrebăm: vă dați seama cât de zguduit a fost capul lui Dragnea în primele luni de viață, că bănuim că pe vremea când s-a născut el nu exista nici pământ simplu pe trotuare?!