Carmen Dumitrescu
Carmen Vătafu a fost un om care și-a făcut datoria. În ciuda durerilor de cap sau a faptului că, în noaptea de 30 octombrie, și-a dat seama că nu mai vede bine. Se lupta cu un pacient ce suferea de o boală nervoasă și încerca să se descurce și așa. Era stresată și obosită. Colegii au remarcat asta. Dar n-au spus nimic. Au crezut că e o migrenă. La fel și medicul de gardă, Cristina Revelant, care n-a făcut nimic ca să o ajute la timp. Ruptura de anevrism se operează și, de foarte multe ori, oamenii trăiesc în continuare. Din păcate, Carmen Vătafu n-a avut norocul să fie ajutată la timp. Chiar dacă era cadru medical și se găsea, la momentul critic, printre cadre medicale.
Carmen Vătafu a decedat astăzi la Institutul de Neurologie și Boli Neurovasculare din București. Momentul a fost greu pentru toată familia ei, care suferă acum mai mult decât se poate spune în cuvinte. La fel și cei care au cunoscut-o și care, atunci când Carmen a trecut prin ce a trecut, au strigat că așa ceva nu e normal. Că nu e firesc ca un om care lucrează într-un spital să nu fie ajutat la timp de colegii lui. Că în spitalul din Zimnicea, la secția de Interne, e tot timpul forfotă și că asistentele și medicii sunt în permanentă stare de stres. Apoi s-a tăcut. Familia e prea îndurerată să vorbească, iar puținii colegi care au avut curajul să spună ceva cred acum că e zadarnic să mai lupte pentru dreptatea colegei lor. Dar spun că omul Carmen Vătafu era extraordinar. Și nu pentru că a murit și așa se spune despre cei morți, ci pentru că ea chiar a dat dovadă mereu de altruism. Păcat că acum cei care știu asta aleg să tacă. Se tem, se spune… Și uneori frica e mai mare decât conștiința.
Cam la fel pare a se comporta și directorul Spitalului Zimnicea, Geanina Come, care nu poate discuta cu presa la telefon în seara unei zile de duminică, în care un subordonat a decedat în timp ce-și făcea datoria. E prea stresant, probabil… Vom afla, oricum, de ce e doamna Come atât de sensibilă la subiect. Mai ales că ea crede că în spitalul de la Zimnicea nu se muncește, deci stresul nu există. Tocmai un manager de spital să spună asta e cel puțin neplauzibil… Dar vom afla de ce și ce se află în spatele acestei atitudini…
Până atunci, însă, ne oprim la Carmen Vătafu. Un om frumos, altruist, bun și întotdeauna la datorie. O datorie care a ucis-o. Și poate că pentru cauza ei cineva va continua să lupte. Poate că e timpul ca oamenii din Teleorman să nu se mai teamă și să spună adevărul indiferent de consecințe. Pentru că a murit un om adevărat, în timp ce-și îndeplinea misiunea. Și un om adevărat e o misiune în sine.
