Carmen Dumitrescu
Începem cu date concrete, ca să știm exact despre ce vorbim. Anul acesta, la examenul de Bacalaureat, s-au remarcat trei județe: Ilfov, Giurgiu și Teleorman. Toate au înregistrat o rată de promovare a examenului de maturitate mai mică de 55%. În ceea ce privește strict județul nostru, aici numai 53,95% dintre elevi au demonstrat că sunt în stare să obțină o notă de trecere la un examen relativ ușor. Și anul trecut, situația a fost și mai rea. Nici atunci nu s-a bifat vreo demisie de onoare. E drept că Valeria Gherghe, inspectorul școlar general al județului, nu poate da examenul de Bacalaureat în locul elevilor și că lipsa acestora de performanță nu spune nimic despre valoarea de cadru didactic al acesteia. Pentru că, în realitate, doamna Gherghe este un foarte bun profesor de limba și literatura română. Așadar, n-o să aruncăm toată vina în spatele acestui inspector general, deși relațiile ei foarte apropiate cu lumea politică a momentului ne-a pus de multe ori pe gânduri. Căci, oricât de bine intenționați am fi, nu putem să privim cu ochi buni nici cafelele cu Carmen Daniela Dan de pe vremea când era prefect de Teleorman, nici prietenia foarte apropiată cu soția lui Mihai Putineanu, sluga cea mai dragă a lui Liviu Dragnea. Dar, dacă revenim cu picioarele pe pământ și privim cu ochii limpezi în jurul nostru, ar trebui să ne dăm seama că nu putem arunca întreaga vină pentru dezastrul învățământului din Teleorman pe umerii unei persoane precum Valeria Gherghe. Și trebuie să recunoaștem că problema e una a sistemului.
Cum ajunge un popă fără vocație director de liceu în Teleorman?
Simplu! Se înscrie în PSD! E un caz interesant, pentru că, deși personajul nu mai ocupă în prezent funcția de director al Liceului Rulmentul, el indică foarte exact mijloacele de promovare în învățământul teleormănean. Vorbim despre Bogdan Doncea. Individ pus pe înavuțire, în ciuda educației sale teologice, Bogdan Doncea nu s-a remarcat niciodată prin talentul didactic. De altfel, se pare că și la una dintre ultimele evaluări, el a obținut calificativul “Bine” și că ora supusă evaluării a fost dezastruoasă. Evident, Doncea predă religia. Asta nu înseamnă că discutăm despre un individ religios, dimpotrivă. Totuși e de admirat la el faptul că nu a îmbrăcat sutana, pentru că n-a simțit chemarea. Și atunci a urmat calea mai simplă: educația. Evident că educația nu e o cale simplă, dar când te înscrii în PSD Teleorman, totul devine accesibil. Inclusiv funcția de director de liceu… Ei bine, după ce a muncit în campanie și s-a făcut remarcat pe străzile Alexandriei făcând propagandă politică, Doncea a putut beneficia, imediat după ruperea USL, de o numire în funcția de director. Când s-a pus problema să se și califice prin examen pentru postul respectiv, Doncea a demonstrat că nu prea e în stare. Dar la PSD asta nu e chiar o dramă. Dimpotrivă, acolo inteligența e handicap. Și, ca să nu pierdem din vedere lucrurile esențiale, Doncea nu este singurul cadru didactic sprijinit și promovat pentru că a lipit afișe.
Ne amintim, în egală măsură, de actualul consilier județean și profesor de limba franceza, Cristiana Alcea, care se lăuda singură pe pagina de Facebook, că în campania electorală a scos elevi la lipit pe pereți și stâlpi fotografii cu Liviu Dragnea și alte slugi candidate. Alcea e tot în învățământ și presupunem că e pe cai mari. Oricum ar fi, atâta vreme cât e în PSD, ea are libertăți și drepturi nelimitate. Partea bună e că se pricepe la comunicare pe Facebook foarte bine, așa că ne bucurăm pentru PSD că știe să facă propagandă cu profesorii. În sensul că îi califică la partid.
Doncea nu este singurul exemplu de succes la nivelul directorimii teleormănene. Căci și la Liceul Agricol din Alexandria avem un exemplu de mare clasă în doamna Gina Curea. Noi nu știm cât de moral e să predai elevilor principii și apoi să ieși în stradă și să strigi “ Trăiască Liviu Dragnea!”, dar asta chiar nu e problema noastră de conștiință.
Problema noastră e că Gina Curea a ajuns pe cai mari în școală, pentru că a știut să exploateze viața de partid. Și i-a ieșit atât de bine, încât în prezent e nevoită să împace cariera de profesor cu aceea de consilier local. Cu prea multe idei n-am auzit-o, însă atitudinea arogantă și tonul ridicat o califică să fie o ființă pe stabilitatea căreia te poți baza. Dacă ești pesedist. Altfel, s-ar putea ca femeia să te ia de sus și dacă ești profesor universitar, căci de la atâtea ifose, ea nu prea mai are răbdare să asculte. Sperăm că în clasă dă dovadă de mai multă toleranță, deși pare genul de om scârbit de inferiori. Și cum superior îi e doar Victor Drăgușin, Gina Curea și-a făcut un obicei din a privi lumea de sus. Deși poate că dacă ar privi de jos, lucrurile ar căpăta o culoare nouă…
Monica fără frică
Mona Coman este un alt exemplu de cadru didactic ajuns rapid prea sus pentru capacitățile native și dobândite. Gurile rele spun că tânăra profesoară nu a excelat la titularizare, dar că a reușit să se pună bine cu aripa liberală a învățământului, pe vremea când asta conta, așa că a ajuns inspector școlar adjunct. Partea proastă e că Mona Coman are carențe de personalitate. Ea are răfuieli personale cu copii de clasa a doua, pe care îi bate sau pe care îi amenință. Ea se luptă acum din toate puterile ca să dea afară dintr-o unitate de învățământ un copil care a avut un conflict cu fiul ei. Cuvinte în plus la această speță sunt de prisos. Căci dacă acesta este nivelul unui om matur, nu al unui inspector școlar adjunct, atunci nu știm ce așteptări am mai putea avea de la elevii care dau examenul de Bacalaureat. Oricum, Monicăi nu-i e frică, pentru că și dacă se bate cu copiii, și dacă țipă la directori, ea s-a măritat cu cine trebuie și are prieteni prin locurile potrivite. Așa că e stabilă pe funcție.
Privind deschis către aceste cazuri, dar și către altele, pe care le vom analiza în timp, n-ar trebui să ne fie greu să înțelegem de ce Teleormanul ocupă numai locuri codașe la evaluările naționale și la examenele de maturitate. Dacă sistemul e construit așa, dacă profesorii devin directori în funcție de interesele politice, atunci cum să credem că are cineva obiectivul de a sprijini educația pe aceste meleaguri? Atunci de ce să ne mirăm că nu avem librării, în condițiile în care la noi nu are cine să cumpere cărți? Pentru că lipitorile nu trebuie să știe alfabetul. Iar copiii care învață principii de la lipitori n-au șansa la maturitate. Doar la mimetism…
