Bitanu’ spune lucruri trăznite: “ Dacă e să fie vorba de incompatibilitate, păi eu las primăria de izbelişte? O să candideze nevastă-mea!!”

Carmen Dumitrescu
Cristi Barbu, alias Bitanu’, nu ştie încă dacă e sau nu incompatibil. Procesul cu ANI durează deja de o bună bucată de vreme şi nimic nu indică o soluţionare grabnică a situaţiei, chiar dacă povestea pare a fi desprinsă din filmele cu… să zicem… naivi. Căci Bitanu’ nu s-a gândit că, devenind primar, n-o mai poate avea în subordine pe tovarăşa de viaţă la Primărie, considerând, aşa cum ne-a obişnuit deja, că legea e aia pe care o consideră el corectă, nu aia după care funcţionează statul român. Totuşi, ameninţarea incompatibilităţii e un fel de sabie a lui Damocles pentru Bitanu’, care speră doar ca procesul să se lungească până în 2016, soluţionarea cunoscând-o aproape instinctiv. Astfel, atunci când e întrebat despre incompatibilitate, primarul de la Suhaia, are iniţial tendinţa de a spune că nu e, n-a fost şi nu va fi nimic putred pe moşia lui, după care se reorientează şi spune lucruri trăznite: “Până la urmă, ce ar fi rău dacă aş fi declarat incompatibil? O să am mai mult timp la dispoziţie să mă ocup de partid. Şi dacă e să fie vorba de incompatibilitate, păi eu las primăria de izbelişte? O să candideze nevastă-mea! Sau cineva din familia mea şi o să câştige! Eu o să-i veghez din umbră, dar primăria n-o las! Asta să fie clar!”
Ca de obicei, Bitanu’ demonstrează că habar n-are cum stă treaba cu legile în ţara asta şi nici nu ştie cam care sunt declaraţiile pe care le poţi face dintr-o anumită funcţie, oricare ţi-ar fi intenţiile. Şi nici o minte diabolică nu pare să aibă, pentru că nu poţi pune la cale o combinaţie prin care să conduci o primărie din umbră şi să spui în dreapta şi-n stânga că, dacă pierzi scaunul, vei avea grijă să aşezi pe el un membru al familiei. În plus, deşi nu părea, Bitanu’ a învăţat unele lucruri de la Niţulescu. Nu pe alea bune,totuşi. Că şi la Niţulescu, acelea erau genetice. Pe alea grave, însă, şi le-a însuşit magistral. Căci numai Niţulescu se arăta dispus la orice oră să-şi folosească familia drept paravan în atingerea unor obiective politice şi economice. Păcat! Mare păcat!