Baronul se întoarce acasă

Carmen Dumitrescu
Drumul baronului roşu în politica de nivel înalt s-a cam încheiat… Că se vorbeşte despre o revenire în forţă a lui la nivel central după completul de cinci, e adevărat. Însă prea puţini cred în această perspectivă. Tocmai pentru că e foarte vagă. Certitudinea care începe acum să se contureze este revenirea lui Liviu Dragnea în politica judeţeană, de unde n-ar intenţiona să mai plece. Unii colegi de-ai săi spun că decizia revenirii la matcă n-a fost una pe care baronul roşu a acceptat-o cu inima deschisă, dar a fost singura care i se pare rezonabilă în contextul dat. Mai ales că în Teleorman locul lui Dragnea n-ar putea fi ocupat decât de Victor Drăguşin iar Dragnea e prea orgolios ca să permită cuiva să creadă că a atins un nivel de egalitate cu el. De altfel, acesta a fost şi marele joc al baronului roşu: în toţi anii în care s-a dezvoltat în politica judeţeană, el a crescut pe lângă el doar indivizi cu suflete de slugi, cărora le-a dat doar funcţia, nu şi oportunitatea de a creşte ca oameni politici şi de a putea înlocui cu succes vechea garnitură atunci când timpul şi împrejurările aveau să o ceară. Drăguşin a fost un caz mai special. Poate din cauză că e şi el scorpion şi are acelaţi tip de magnetism, dar şi de orgoliu personal ca şi Dragnea. Tot de aici, credem noi, s-a născut şi atitudinea de independenţă a lui Drăguşin faţă de Dragnea, luptele din Alexandria câştigându-se numai de către Drăguşin, cu sau fără sprijinul lui Dragnea. În plus, Drăguşin a mai reuşit să se facă iubit de oameni. La un moment dat, avea şi Dragnea această calitate, dar ea s-a risipit ca prin farmec atunci când puternicul personaj a simţit mirosul puterii adevărate. Şi a început să-şi uite menirea. În cazul în care Dragnea nu înţelege încă asta, toată setea revanşardă dezlănţuită împotriva lui vine tocmai din sentimentul oamenilor că Dragnea i-a trădat. Şi când vorbim despre oameni nu vorbim despre membrii de partid. Plecarea sa la Bucureşti a fost un prilej unic pentru social-democraţii cu ambiţie să mai scoată capul. Nu l-au exploatat. Cei care aveau o umbră de potenţial politic s-au resemnat la afacerile lor iar cei proşti, dar ambiţioşi au devenit veritabili măscărici, coborând nivelul partidului la o limită inacceptabilă. Acum, Dragnea se întoarce. Ca un fiu rispitor, care a înţeles că lumea întreagă nu-i poate oferi căldura de acasă. E adevărat că pesediştii, sau cel puţin, unii dintre pesedişti îl aşteaptă cu braţele larg deschise. De asta s-au dus după el la Craiova Gâdea, Boboc, Simionescu, Drăguşin, Dăncilă, Pârvu, Bădănoiu sau Cuclea. De asta s-a înecat Viorica Dăncilă în lacrimi, spunându-i baronului roşu că fără el nu se poate. Din păcate pentru baronul roşu, oamenii care nu sunt membrii de partid au o problemă cu fiii risipitori. Dar va înţelege singur cum stau lucrurile la următoarele alegeri, când nu va mai putea mobiliza nici măcar morţii la vot…