Bârfesc, deci exist…

Carmen Dumitrescu
Oamenii care reuşesc în Teleorman sunt rareori înzestraţi cu stimă de sine. Şi pe bună dreptate… Stima de sine vine la pachet cu nişte satisfacţii profesionale şi personale de care nu se bucură toată lumea şi atunci singura soluţie care-ţi mai rămâne ca să scapi de frustrări e să le proiectezi pe ceilalţi. Lumea politicii teleormănene s-a umplut în ultimii ani de frustraţi, pentru care ascensiunea în ochii celorlalţi a devenit un motiv de exacerbare a orgoliului personal şi atât. Astfel, am ajuns să-i vedem pe mulţi dintre cei pe care până nu demult n-am fi dat doi bani trecând pe lângă noi, cu fruntea sus, uitând să mai salute, pentru că politeţea şi frustrarea nu au loc în aceeaşi personalitate puternică. Realitatea e, însă, că în partidele politice – în toate, fără excepţie – există şi oameni de bun simţ, care îşi fac datoria din loialiate şi din dorinţa de a-şi demonstra lor înşişi că au potenţial. Lucrând cot la cot cu frustraţii care au talent în a turna veninul în urechile potrivite, cei din categoria de mai sus au mult de pierdut şi renunţă… Astfel, mediul politic de la noi a devenit din ce în ce mai poluat de frustrare, a cărei principală manifestare dureroasă este bârfa. Judecându-i pe alţii aşa cum s-ar judeca pe ei înşişi dacă s-ar putea privi obiectiv, frustraţii au tentaţia de a găsi în fiecare realizare a celor de lângă ei un strop de imoralitate, un grăunte de minciună, o fărâmă de făţărnicie. Cel puţin… Şi, pentru că e greu să concurezi cu persoane care au o valoarea intrinsecă autentică nu poţi riposta altfel decât bârfind… În acelaşi timp, politicienii frământaţi de conspiraţionism şi paranoia au tendinţa de a apleca urechea la bârfe în detrimentul informaţiilor autentice. Astfel, conspiraţionismul şi paranoia se dilată iar bârfitorii ajung să fie trataţi ca nişte elemente protectoare, ce trebuie ţinute aproape în scopuri preventive. Din nefericire, odată cu trecerea timpului, bârfitorii ajung oameni de încredere ai politicienilor, cărora le iau locul în cele din urmă, pentru că vor exista întotdeauna urechi mai curioase ale unor posesori mai atractivi. Şi astfel, prin bârfă au ajuns unii să devină directori din lipitori de afişe, alţii să fie parlamentari din iluştri anonimi iar alţii lideri politici din cărăuşi de documente… Trist e că se nasc, de la un an la altul, bârfitori şi mai talentaţi, la fel cum şi oamenii politici par a deveni din ce în ce mai uşor de dus de nas… Iar bârfa ar trebui, cel puţin în Teleorman, să se predea în şcoli, pentru că va veni o vreme în istoria politică a acestui judeţ în care cine nu va avea aplecare spre bârfă va fi sacrificat la naştere…