Știm că de pe scaunele voastre confortabile, lumea se vede limpede ca un râu de munte. Noi n-avem ochelarii voștri cu lentile speciale și nici nu ținem sub birou cartușe de țigări fine, care să ne relaxeze atunci când ne întrebăm stresați de unde cumpărăm pâinea mai ieftin. De fapt, mulți dintre noi nici măcar birou n-au… Că am tot așteptat locurile alea de muncă la puterea a treia până am ajuns la concluzia că decât să fii folosit în județul asta de un patron care te tratează ca pe un câine cules de pe drumuri, mai bine-ți încasezi ajutorul social cu demnitate. Puteți spune despre noi că suntem niște resemnați care își merită destinul de muritori de foame, dar noi știm din clipa în care deschidem ochii până adormim că viața e despre decizii. Și dacă alegi să nu furi speranțe, vise și bani o să mori de foame. Până la urmă, e o decizie asumată, iar voi chiar nu sunteți în măsură să ne judecați pentru asta. Așa cum nici noi nu vă mai judecăm pentru nimic, știind că sunt instituții abilitate în măsură să ducă această sarcină până la capăt fără probleme.
Știm că în lumea voastră de aleși și numiți, adevărul are o altă consistență. Noi nici măcar n-avem un adevăr pe care să ne fundamentăm opiniile, pentru că am învățat să ne construim părerile din resturile de informație pe care ni le aruncați. Dar ignoranța e fericire și, în cele din urmă, scopul ultim al oricărei existențe e fericirea. Iar noi știm că șansele mai mari de a ne îndeplini rolul pe lume sunt ale noastre, pentru că măcar adormim liniștiți atunci când ne încheiem socotelile zilnice. Poate că de aceea suntem din ce în ce mai orgolioși. E simplu, până la urmă! Voi cereți voturi, noi nu vă cerem vouă bucata de pâine de care avem nevoie, pentru că am învățat să muncim pentru ea. Așa că unde-i reciprocitatea? Și dacă ne-ați tăia robinetul cu ajutoare sociale poate că ar fi mai bine pentru noi, căci ne-ați obliga să supraviețuim. Și o vom face, chiar cu riscul de a vă lăsa fără portofelul de piele la drum de seară. E adevărat că avem multe nevoi, dar am înțeles că nu politicienii sunt în măsură de a face posibil ceea ce este necesar. Că voi mâncați bine, vă îmbrăcați bine, mergeți la teatru și operetă în capitală și vă trăiți realitatea într-un plan paralel cu cel pe care îl cunoaștem noi. Așa că e inutil să vă vorbim prea mult despre nevoile noastre. Oricum nu le-ați înțelege. Ne-ați asculta doar cu ochii mari și ne-ați spune că se rezolvă dacă reușiți să schimbați sau să mențineți guvernarea. Ca și cum vreo guvernare ne-ar fi luat vreodată în calcul pe noi! Dar o singură nevoie chiar nu avem: nevoia de voi..
Și avem voie să n-avem nevoie de voi!
Bravo, Carmen DUMITRESCU, pentru acest punct de vedere!
Daca se poate insa, pe viitor, sa fiti putin mai specifica.
Rugamintea vine de la un cititor de-al dvs, subsemnatul, care nu am votat si nu voi vota vreodata (sper) cu PDSR, PSD, PD, PDL, PNL, UNPR, PC.
Astfel, as avea nevoie, pentru lamurire in ceea ce va priveste, sa stiu ce intelegeti prin „voi”.
Doamne ajuta!
Sorin ANDREI