Astăzi, în Teleorman e liniște. Singurele zbateri care se propagă în mediul public sunt exclusiv din sfera campaniei electorale. Din ce în ce mai puțini își amintesc, însă, că astăzi e o zi importantă. Una dintre cele mai importante din istoria culturală a Teleormanului: ziua în care l-am pierdut pe Liviu Vasilică.
Au trecut 16 ani de când Liviu Vasilică s-a dus. Dar nu să moară, ci să se transforme în cântec.
Asta spun și cuvintele gravate pe piatra sa de mormânt: “Eu nu mai sunt… Un cântec e tot ce sunt…”
Marele rapsod popular Liviu Vasilică a simțit mereu o afinitate deosebită cu sufletul teleormănean, dar și cu vibrația neamului românesc. Și astfel, această afinitate îl face, de fapt, nemuritor.
Liviu Vasilică a iubit frumusețea din ceilalți, și-a crescut familia, și-a închinat timpul celorlalți și a lăsat în urma lui amintirea unui gigant. Unii și-l amintesc în calitate de medic, alții în calitate de prieten, puțini în calitate de fii și fiice și cei mai mulți tresar la auzul glasului care a dus numele Teleormanului în întreaga lume. Într-un sens pozitiv, spre deosebire de cei care i-au urmat în privința notorietății.
Și astăzi, la 16 ani de la transformarea sa în cântec, în Teleorman e liniște. Niciun eveniment menit să păstreze vie flacăra cântecului care a fost Liviu Vasilică nu a fost anunțat, iar autoritățile publice sunt preocupate, așa cum le e obiceiul, cu campania electorală și jocurile de culise…
Autoritățile centrale, desigur, țin morțiș la organizarea alegerilor. Cele locale, ce ar putea face, să nu participe ? Deci nu acesta este motivul pentru care nu se pot organiza evenimente. De pandemie nu mai trebuie ținut cont ? Cât despre inegalabilul Liviu Vasilică, noi teleormanenii, îl avem în suflet indiferent de vremuri și simțim muzica lui ca pe ceva pornit din fibra acestei părți de țară.