Arta de a fi polițist local la Alexandria: “Te iert, dacă mergi pe jos, pe lângă bicicletă”

în Actualitatea politică/Administratie

Pe parcursul stării de urgență s-au comis destul de multe abuzuri din partea autorităților statului. Însă motivul principal a fost lipsa de pregătire individuală a unora dintre angajații Ministerului de Interne, mai ales după ce ministerul în cauză a preluat în subordine și faimoasa Poliție Locală, care până acum ceva timp era organul de spionaj și pepiniera de cadre a primăriilor. Iar polițiștii locali din Alexandria au dat întotdeauna dovadă de un grad incredibil de incompetență, în ciuda salariilor uriașe, potențate de norma de hrană care o determinase până și pe fina primarului Victor Drăgușin să se angajeze fictiv în această instituție. Tocmai acești indivizi nepregătiți au comis erorile care fac acum ca eventuala anulare a amenzilor date pe parcursul stării de urgență să pară o măsură corectă. Iar cazul unui bărbat, obligat de poliția locală din Alexandria să meargă la muncă pe jos, pe lângă bicicletă, pentru că în adeverința dată de angajator nu era specificată bicicleta ca mijloc de transport e de-a dreptul proverbială în sensul acestei incompetențe despre care se tot vorbește. În mod justificat, în multe dintre cazuri.

Bărbatul oprit de un polițist local de la Alexandria mergea, ca de obicei, către locul de muncă, folosind bicicleta. Auzise și el că bicicleta este un mijloc de transport recomandat chiar de autoritățile țărilor civilizate, pentru că respectă principiul distanțării sociale. Din păcate, polițistul din Alexandria care l-a oprit n-a văzut lucrurile așa, din simplul motiv că în documentul dat de angajatorul bărbatului în cauză nu figura bicicleta drept mijloc de transport. În consecință, polițistul local a găsit soluția: bărbatul trebuia să meargă la muncă pe jos, pe lângă bicicletă, nu pe bicicletă. Noaptea minții!

Totul mi s-a întâmplat la finalul lunii aprilie, într-o zi, când mă duceam la serviciu. Cu bicicleta mergeam… Cam jumătate dintre deplasările la locul de muncă le fac cu acest mijloc de transport, care mi se pare foarte sigur din perspectiva riscului unei eventuale contaminări, pentru că pe bicicletă ești singur, în primul rând, și pentru că pe bicicletă respecți cu adevărat principiul distanțării sociale. De pe trotuar m-a văzut un polițist local din Alexandria și mi-a făcut semn să opresc. Inițial, nici nu a vorbit. Nu rețin modul exact de adresare, dar m-a întrebat unde merg, i-am spus că la serviciu, după care mi-a cerut actele. Eu aveam adeverința dată de angajator pe telefon, chiar m-am mirat că a fost foarte atent, a citit cu atenție toată adeverința, cred că el chiar a căutat în spațiul acela unde scrie mijlocul de transport. Noi de la angajator avem numărul mașinii personale și al mașinii de serviciu ca mijloace de transport, cu mențiunea că ne putem deplasa cu aceste mașini sau pe jos. Și atunci a zis: “Dar nu mergi nici cu mașina, nici pe jos, mergi cu bicicleta”. Eu i-am explicat că cu bicicleta sunt chiar mai izolat, nu cred că s-a gândit angajatorul să înșire toate mijloacele posibile de transport. Dar în final a folosit chiar expresia: “Te iert, dacă mergi pe jos, pe lângă bicicletă“. Nu mi-a venit să cred în momentul acela. Care era diferența? Mergeam pe jos, pe lângă bicicletă sau mergeam pe bicicletă părea cam același lucru. I-am zis că asta e bătaie de joc și a rămas așa. Dar m-a iertat, în mărinimia lui…”

Jurnalist de investigație și autor. Co-fondator al publicației Liber în Teleorman, corespondent Europa FM, colaborator al mai multor site-uri de știri. Absolventă a programului pentru jurnaliști de investigație “Edward R. Murrow”, finanțat de guvernul SUA. Specializare în Fact-Checking la Poynter Institute, Florida. Autoarea a cinci cărți de beletristică, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind romanul Cei Care Nu Mint.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*