Monica Vasilescu
Fură alegeri locale. Acum, după ce a trecut febra scrutinului și cunoaștem numele și prenumele celor care timp de patru ani vor ocupa un scaun în Consiliul local Alexandria, tragem linie și începem să punem în balanță bunele și relele. Ziarul Liber în Teleorman va prezenta, pe rând, consilierii locali și va încerca să identifice recomandările pe care le-a avut fiecare pentru a se califica în forul ce face legea locală. Dacă urnele au vorbit, analizăm cum au votat cetățenii când n-au avut de unde alege. Spunem asta fiindcă votul e liber, dar candidații sunt stabiliți de Partid.
Oricum am defini, instituţional, consiliul local, în evidență ies consilierii, oameni încărcaţi de responsabilităţi, care ar părea că duc greul muncii administrative. În fapt, în consiliul ridicătorilor de mâini, pardon, Consiliul local Alexandria, e boerie. Mulți stau degeaba și sunt plătiți pentru asta. Nu cu mult, dar sunt. Cam cât un salariu minim pe economie. Încă de la înfiinţarea instituției, aceasta a fost compusă în mare parte din oameni de partid din eşalonul doi, recompensaţi de organizație cu câte un post indemnizat public pentru a ridica mâna în sensul care trebuie. Consilierii locali, mai ales cei de la Putere, au avut rareori divergențe de opinii, majoritatea înţelegându-și menirea, care pare să se fi rezumat la respectarea spiritului de turmă, al “votului sincron”. Și Ionuț Neacșu se aliniază celor care votează fără prea multe vorbe, după cum am remarcat în mandatul trecut. El a mai dat uneori câte o explicație lipsită de sens, dar asta nu l-a făcut să fie considerat un consilier-exemplu.
Totuși, Ionuț Neacșu se crede important. Dacă PSD-ul, în nechibzuita sa ardoare de a poziționa în funcții cheie oameni care nu pun prea multe întrebări, s-a gândit că Neacșu ar fi bun de viceprimar (în definitiv, și Edi Oprea a fost), el chiar și-a luat rolul în serios. Are acum impresia că a făcut lucruri mărețe în perioada sa de glorie, iar noi, cetățenii, ar trebui să-i fim recunoscători pentru asta. Și, eventual, să-i ridicăm și o mică statuie (în mărime naturală). Dar cum noi avem surse credibile în primărie, care spun că Ionuț nu a făcut altceva decât să epateze, băgându-și, de multe ori, nasul acolo unde nu avea ce să caute, nu putem decât să-i închinăm articole care să-i aducă notorietatea dorită. Căci, altfel, nu știa nimeni că a fost viceprimar, în afară de familie. Acum nu mai este. A rămas, totuși, consilier local. Mândria este la aceleași cote. Nu e nimic rău în asta, dar administrația e adeseori o chestiune de vocaţie. De ce se complică unii să facă lucruri care nu le stau în caracter e foarte greu de priceput. Nu de alta, dar e destul de trist să ai iluzia că ai lăsat ceva în urmă atunci când singurul lucru concret de care își amintesc oamenii este aberanta declarație că în Alexandria nu sunt probleme cu locurile de muncă.
