Monica Vasilescu
Țoapa. Ați auzit, cu siguranță de ea. Mulți dintre voi o știu de la televizor sau, mai grav, ați avut de-a face cu ea prin intermediul postului ce i-a fost dat să-l poarte.
Pițipoancă ofilită, dar încă prezentabilă, proasta a avut de-a face cu mulți. Cunoaște îndeaproape multe unități și destui reprezentanți ai socialismului de baltă, conștientă fiind că avansarea nu ţine cont doar de cumetrie, şpagă sau recomandare de partid, ci şi de criterii de cearșaf.
Amică intimă a multora din politichia de baștină, nu ne-ar mira ca proasta să fie scoasă la geam la următoarele alegeri, fie ele locale, parlamentare ori, de ce nu, (i)europene, cunoscând deciziile ultime ale talibanilor inconștienți că duhoarea care răzbate dinspre astfel de hotărâri va îndepărta voturi, nu va atrage.
Dar alta e necunoscuta în ecuație. Fiind prea mulți, nu știm cu exactitate a cui e proasta. Pentru că atunci când e vorba de bine, toți o revendică, dar când întrebăm cine i-a dat aripi, nimeni nu ridică mâna. Proasta e a tuturor și niciunul nu ia taurul de coarne să oprească ”inflația” de ușuratice în spațiul public. Desigur, cerem prea mult de la nişte indivizi (la fel de condamnabili) incapabili să se respecte pe ei înşişi şi să nu pice în mrejele otrăvite ale duduilor de tranziție.
E hai, cine e proasta?