Biblioteca Județeană Marin Preda Teleorman, instituție subordonată Consiliului Județean Teleorman, marchează împlinirea a 90 de ani de la nașterea poetului Nichita Stănescu printr-o expoziție de carte.
Nichita Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, la Ploieşti, urmează Liceul Sf. Petru şi Pavel din Ploieşti și apoi cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.
În martie 1957, debutează în revistele Tribuna din Cluj și în Gazeta literară, unde îi sunt publicate trei poezii.
În anii 1957 şi 1958 este, pentru scurtă vreme, corector şi apoi redactor la secţia de poezie a Gazetei literare, aflată sub direcţia lui Zaharia Stancu, iar în anul 1960 îi apare volumul de debut Sensul iubirii.
În anul 1964 publică volumul O viziune a sentimentelor, pentru care Nichita primeşte, în acelaşi an, premiul Uniunii Scriitorilor.
În martie 1965 publică volumul de poezii Dreptul la timp, iar un an mai târziu publică volumul 11 elegii, apărut la Editura Tineretului.
În anul 1967, publică nu mai puţin de trei volume – Roşu vertical, Antologia Alfa, precum şi volumul de poezii Oul şi sfera, iar în anul 1969 publică volumele de poezii Necuvintele, care primeşte din nou Premiul Uniunii Scriitorilor şi Un pământ numit România.
În acelaşi an este numit redactor-şef adjunct al revistei Luceafărul, alături de Adrian Păunescu, iar în anul 1970, publică volumul În dulcele stil clasic şi a doua antologie din opera sa cu titlul Poezii şi deţine o rubrică lunară în revista Argeş.
În perioada 1970 – 1973, devine redactor-şef adjunct la revista România literară, aflată sub conducerea lui Nicolae Breban.
În 1972 publică volumul de poezii Măreţia frigului şi primeşte, pentru volumul de eseuri Cartea de recitire, pentru a treia oară, Premiul Uniunii Scriitorilor.
În anul 1973 publică antologia de poezii de dragoste Clar de inimă, iar în 1975, este recompensat cu Premiul internaţional Johann Gottfried von Herder. În acelaşi an publică antologia Starea poeziei, pentru care primeşte un nou premiu al Uniunii Scriitorilor, şi devine publicist comentator la revista România literară.
În anul 1978, publică volumul de poezii Epica Magna, pentru care primeşte premiul Mihai Eminescu al Academiei Române, iar în anul 1979 îi apare volumul de poezii Opere imperfecte.
În 1982 îi apare volumul Noduri şi semne, subintitulat Recviem pentru moartea tatălui, o selecţie din tot ce a scris poetul de la ultima sa apariţie editorială.
La 31 martie 1983, la împlinirea a 50 de ani de viaţă, poetului i se organizează o sărbătorire naţională, şi în acelaşi an îi apare volumul Strigarea numelui.
Pe 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu trece la cele veşnice, la doar 50 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost: „Respir, doctore, respir”.
Expoziția de carte rămâne deschisă până pe data de 7 aprilie.
