18, noiembrie, 2018
Breaking News:

Ziua în care ne-a călcat pe toți metroul…

Carmen Dumitrescu

Prin Teleorman nu trece metroul. Nu trece nici măcar trenul, de fapt… Dar ar cam trebui să ne doară fiecare oscior și fiecare mușchi, așa cum a durut-o pe fata aceea de 25 de ani mașina de fier care a trecut peste ea. Ar trebui să ne doară fiecare fărâmă de conștiință, ca și cum ar fi călcat un metrou peste ea. Într-o țară civilizată, cu instituții puternice, conduse de oameni competenți, crima de la metroul bucureștean nu s-ar fi întâmplat! Pentru că ea a fost semnalizată cu ore înainte, printr-o tentativă de crimă tot la metrou și tot în public, sub ochii multor oameni care așteptau cu telefoanele pregătite un moment sângeros de filmat și de postat pe Facebook. Prima victimă a femeii cu probleme psihice a făcut uz de numărul 112, pentru a sesiza poliția cu privire la faptul că o femeie era cât pe ce să o arunce în fața metroului. Dar dispecera de la 112 a considerat că nu e îngrijorător și nici urgent să se intervină în cazul unei persoane cu probleme psihice care se plimbă prin subteran, împingând oamenii la întâmplare. Așa că a direcționat familia fetei care s-a salvat singură (că de la atâta simț civic, fiecare dintre noi trebuie să înceapă cursurile de auto-apărare) către o unitate de poliție, unde așteptarea s-a mai prelungit pentru vreo două ore. “Ce legătură are povestea asta cu noi?”, se vor găsi mulți să întrebe. Păi are… În acest moment, instituțiile cele mai importante din țară sunt conduse de teleormăneni. Și nu de orice fel de teleormăneni, ci de oameni pe care teleormănenii i-au legitimat prin vot. O instituție publică bine condusă nu are astfel de scăpări. Ea funcționează ca un ceas, profitând de fiecare minut pentru a-și face datoria perfect, în virtutea faptului că diferența dintre viață și moarte o poate face o secundă de inteligență. Dar la conducerea Ministerului de Interne stă o fostă secretară de liceu, care nu poate înțelege aceste nuanțe. Căci ea nu știe ce înseamnă să fii polițist, nu înțelege responsabilitatea pe care o are acolo unde e și nimic nu demonstrează asta mai bine decât faptul că, odată cu descoperirea prizei cu microfon, ministresa a declarat că ea nu folosește SPP-ul, pentru că ea e un om normal. Așadar, teleormăneanca legitimată de un număr mare de teleormăneni, crede că a fi ministru de Interne al unei țări înseamnă să fii un om ca oricare altul. Cum ar veni, în capul ei, doamna Carmen Dan trăiește o fantezie cu miniștri și secrete de stat, în care ea joacă rolul de om normal. În consecință, și cei din subordinea ei au început să se joace de-a oamenii normali și să uite că în mâinile lor stau exact acele secunde care fac diferența dintre viață și moarte. Așa că și-au permis să interpreteze ei o sesizare a unei tinere împinsă de o bolnavă psihic în fața metroului ca pe o exagerare, care nu merita o intervenție promptă. Deși ulterior s-a dovedit că dacă nu s-ar fi tratat cazul așa cum l-ar fi tratat o secretară de la Videle, o fată de 25 de ani trăia în clipa aceasta… Nu mai vorbim de lipsa simțului civic al celor care au asistat la primul incident, căci ei sunt cei care acceptă abuzurile guvernaților și nu ies în stradă, că e frig și nu e la modă să-ți aperi drepturile. Din cauza celor ca ei, care au privit moartea cu telefoanele pregătite și sufletele împietrite, dar și din cauza celor ca noi, care am legitimat secretare să conducă ministere, într-o seară a lunii decembrie ne-a călcat pe toți metroul… Chiar dacă prin subteranele noastre nu trece metroul, ci indiferența care naște cei mai întunecați dintre monștri.

Lasă un răspuns