19, decembrie, 2018
Breaking News:

Zboară Ică! Fără frică….

ica floricaCarmen Dumitrescu
Ică Florică Calotă este un paradox. Deşi pozează într-un personaj politic cu toate vertebrele la purtător, el a dovedit foştilor săi colegi că e genul de om pe care e mai bine să nu te bazezi dacă vrei să treci cu fruntea sus prin luptele electorale. Dincolo de povestea ostilităţii lui faţă de Pîrvulescu, care a urcat treptele puterii mai repede decât oricare alt liberal din istoria organizaţiei judeţene, în fapt, prin plecarea lui la partidul lui Tăriceanu, Ică l-a trădat pe Almăjanu. Şi lui Almăjanu i se pot reproşa multe, dar faptul că nu şi-a recompensat pe măsură oamenii de încredere nu se poate spune despre el. Să ne uităm numai la Edi Oprea şi să ne gândim care erau şansele unui astfel de specimen uman să ajungă vreodată în viaţa asta viceprimarului unei reşedinţe de judeţ.
Ică a avut multe de câştigat de la Almăjanu, care i-a deschis calea şi în ierarhia Primăriei Alexandria, şi în Parlamentul României. Ca şi în cazul lui Oprea, ar trebui să fim rezonabili şi să acceptăm ideea că unul ca Ică, cu poveşti grele în spate, n-ar fi ajuns niciodată om de vază al societăţii fără sprijinul lui Almăjanu. Evident că la momentul acela, plecarea lui Ică la PLR, pe fondul geloziei faţă de noul protejat al lui Almăjanu, a fost o lovitură pentru liderul liberal. Astfel, toţi liberalii care i-au rămas aproape lui Almăjanu s-au molipsit de antipatie faţă de Ică şi au decis că personajul nu mai are de ce să revină în partid. E adevărat, mandatul de parlamentar îi este pe sfârşite. Şi acum, oarecum mobilizat de o parte dintre prietenii de la PSD şi PNL, Ică dă din când în când cu fumigene. Ba că revine în PNL, ba că preia frâiele organizaţiei în lipsa lui Almăjanu, ba că va candida pentru vreo nouă funcţie aleasă.
Un om cu capul pe umeri şi coloana vertebrală dreaptă s-ar ruşina să mai dea ochii cu oamenii pe care i-a trădat. Nu şi Ică! Obrazul lui nu roşeşte atunci când dă sfară prin ţară că revine în partidul pe care l-a trădat cu zâmbetul pe buze. El n-are conştiinţa bunului simţ şi nici orgoliul celui care şi-a părăsit nevasta de dragul amantei, dar nu mai revine la nevastă dacă amanta s-a măritat cu altul. Povestea lui Ică e o poveste tristă despre condiţia omului lipsit de principii şi caracter. E povestea celui care nu învaţă să zboare de frică, dar aruncă cu pietre în cei care şi-au asumat riscurile zborului. E povestea unui om laş, care-şi strigă curajul pe la colţuri de drum, poate-l aude cineva din Stânga sau din Dreapta. Mai bine-ar tăcea! Laşilor le stă cel mai bine cu tăcerea la purtător.

Lasă un răspuns