Studentă în anul I. Primul meu contact cu universul justiţiei l-am avut într-un loc despre care auzisem multe lucruri bune, aşa că am încercat să mă conving ex propriis sensibus.
Locul despre care vă spuneam este Judecătoria Alexandria. Într-o comunitate atât de restrânsă, activitatea la instanţă este una foarte activă, zilnic magistraţii fiind supuşi la zeci de cauze de soluţionat, lucru pe care nu mi l-aş fi închipuit dacă nu aş fi fost pusă în faţă faptului împlinit.
Plusul experienţei mele de aici s-a datorat unei persoane care a avut grijă ca stagiul meu de practică să se desfăşoare ca o introducere în lumea justiţiei şi chiar mai mult decât atât, având în vedere că informaţiile pe care le-am acumulat în primul an au fost, majoritatea, introductive.
Vorbesc despre vicepreşedintele Judecătoriei Alexandria, domnul Dincă Andrei Radu, Judecător – Secţia Civilă. Mi-a făcut o deosebită plăcere să îl cunosc şi să-mi fie mentor pe parcursul a două săptămâni. O persoană deschisă şi interesată de a mi răspunde la orice întrebare sau de a mă familiariza cu anumite noţiuni explicate pe înţelesul meu. Totul s-a desfăşurat într-un cadru prietenos, plin de voie bună, unde veneam şi plecam întotdeauna cu zâmbetul pe buze şi cu un plus de informaţii.
Domnul judecător a avut grijă să iau cunostinţa de modul în care se derulează activitatea la instantã, prezentarea dosarelor care se aflau în momentul de fătã în sarcina dansului şi să cunosc personalul instanţei, împărtăşind diverse păreri şiprimind sfaturi utile pentru viitor.
De la bun început mi s-a expus posibilitatea de a participa la procese, atât de drept civil, cât şi de drept penal. Aveam programul de derulare al şedinţei – ordinea dosarelor din ziua respectivã, aşa încât sã pot urmări atent activitatea desfăşurată.
Am asistat, în ceea ce priveşte ramură de drept civil, la audieri de martori în diverse dosare, că de exemplu divorţuri, partaj succesoral, anulãri de procese contravenţionale, grãnituiri, iar, pe latura drepului penal, la arestãri preventive, furturi, ucideri din culpã. Ştiam cu titlu general ceea ce reprezintă obiectul dosarelor, însă acest fapt nu m-a determinat să nu particip la şedinţa pe motiv de necunoştinţă, am notat întrebările aferente pe care urmă să i le adresez domnului Dincă, iar curiozitatea mea a condus la aflarea noţiunilor (în prealabil) pe care le voi studia în anii următori.
Avocaţii nu se plimbă prin sală şi nu sunt acele personaje din filme îmbrăcate în costum, intimidând martorii.
Da. Filmul bate viata uneori. Ei sunt imbracati in robe specifice, precum şi judecatorii.
Primul meu contact cu sala de judecatã a fost interesant, cu toate cã într-o salã de judecatã oamenii vin fie pentru că au infãptuit ceva contrar legii, fie pentru cã alte persoane au fost victime ale unor neînţelegeri. Era captivant sã vezi cum fiecare încearcã sã se apere, fie invocând aspecte utile în proces, fie nu.
Am reuşit să îmbin pentru prima oară cele puţine informaţii pe care le am dobândit în primul an cu partea practică şi să îmi formez o viziune asupra principalelor noţiuni cu care operează juriştii de astăzi şi cu care voi opera şi eu în viitor. Din momentul în care m-am decis să urmez carieră de jurist, nu am ezitat nicio clipă. Decizia mea a fost de a deveni judecător, chiar dacă nu ştiam foarte multe despre ceea ce presupune acestă meserie. Am simţit că fac parte din “familie“ încă de la începutul stagiului şi sunt fericită că nu mi-am schimbat opţiunea după ce a fost finalizat. Cu siguranţă că voi mai reveni la Judecătoria din Alexandria.
Miruna Casiana Dumitrașcu – studentă în anul II la Facultatea de Drept, Universitatea din București
