21, octombrie, 2017
Breaking News:

Victimă a unei infecții intraspitalicești, micuțul Gabriel Mușat are nevoie de sângele nostru ca să trăiască

copil Carmen Dumitrescu

Povestea micuțului Gabriel Mușat este înfiorătoare. Vorbim despre un copil de doi anișori și ceva care trăiește de la o lună la alta doar dacă primește sânge. Și totul de la o bacterie-mutant luată din Spitalul Județean de Urgență din Alexandria, unde autoritățile în materie se laudă că stăm foarte bine cu controlul infecțiilor intraspitalicești. Atât de bine, încât nou-născuți pleacă din spitalul nostru cu bacterii agresive și foarte puternice, care nu pot fi ținute sub control de antibioticele normale. Mai mult, medicii de aici, responsabili de ce se întâmplă cu pacienții lor, refuză să poarte un dialog cu medicii bucureșteni, de teamă să nu fie acuzați la malpraxis, în timp ce pruncii mor roși de infecții foarte puternice. Micuțul Gabriel Mușat a fost, în mod paradoxal, un caz norocos, căci el a avut șansa de a fi preluat de un medic foarte bun de la Institutul Cantacuzino din București, astfel că a reușit să treacă peste o septicemie făcută în primele ore de la naștere. Dar acum, el se luptă cu efectele acelei septicemii și are mare nevoie de un donator de celule stem compatibil. Până atunci, însă, Gabriel trebuie să primească lunar sânge și asta nu se poate întâmpla fără sprijinul fiecăruia dintre noi. Practic, în fiecare lună, acest copil are nevoie de trei persoane care să își dorească să-i dăruiască puțin sânge. Și pentru sângele acela, ziarul Liber în Teleorman inițiază o campanie de donare de sânge. Îi rugăm pe toți cititorii noștri să mediteze asupra importanței unui gest foarte mic care poate fi salvator pentru un copil de doi anișori, gândindu-se că în locul lui am putea fi oricare dintre noi.

copil2Un destin compromis de o… bacterie

Micuțul Gabriel s-a născut în Spitalul Județean din Alexandria în mijlocul unei familii care îl iubește teribil și care ar face totul pentru el. Nimeni nu s-a așteptat, însă, ca puiul de om să ia o bacterie-mutant din spitalul nostru, ceea ce a determinat în câteva ore instalarea septicemiei. Mama lui, Melania Mușat, ne-a povestit coșmarul prin care a trecut în unul dintre momentele care ar fi trebui să-i marcheze viața într-un mod plăcut și semnificativ: “Am avut o sarcină normală, dusă la termen. Mi-au făcut cezariană la Spitalul Județean, am crezut că totul în e regulă, dar după ce m-am trezit din anestezie mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva și nimeni nu-mi spunea nimic. Se pare că copilul a luat un microb, care se numeste Enterobacter. Este o bacterie mutant,  foarte agresivă, care i-a provocat în câteva ore septicemia. Am născut la ora 13.00 și la ora 17.00 el era în septicemie totală. Deci în câteva ore i-a atacat tot trupușorul. Din relatările celor din familia mea, se pare că nu voiau să-l trimită la București, dar eu am o rudă care lucrează la un spital din București și ea a venit și a insistat ca cel mic să fie transportat la București. Au sunat la mai multe maternități din București și, într-un final, au răspuns cei de la Institutul Cantacuzino și seful secției de acolo, domnul doctor Crăciun, l-a primit pe la 18.00 seara. Atunci, domnul doctor i-a spus soțului meu că sunt slabe șansele să supraviețuiască și că ar fi bine să se roage. Mie mi-au spus abia seara târziu, că eram la reanimare. Am încercat să mă țin tare, cu toate că a fost un șoc.  Mă așteptam să pățesc eu ceva, ca mamă, că am fost operată. Pe el îl știam bine, ieșise bine la toate controalele, deci nici nu mi-am pus problema să aibă el ceva. După trei zile m-au externat pe mine, m-am dus acasă, aveam hemoglobina 6, căci pierdusem mult sânge la operație și după patru zile am putut să merg la copil. Oricum, era o minune că supraviețuise, doctorii au spus că ei n-au văzut așa ceva. După trei zile au descoperit bacteria. Cei de aici, de la spital, n-au dorit să discute cu cei de la București. Cred că le-a fost frică. Domnul doctor Crăciun mă suna și mă ruga să vorbesc cu doctorii de aici și să le spun că nu vrea nimeni să-i acuze sau ceva, ci doar că vrea să știe cum s-a întâmplat, ca să știe cum să abordeze cazul. N-au dorit să discute. Dar s-au făcut multe analize la București, antibiograme. Între timp îi puseseră niște antibiotice foarte puternice, care se dau în cancere. A făcut tot felul de hemoragii pulmonare, digestive, era foarte rău. Faptul că copilul meu încă trăiește e o minune și este minunea doctorului Crăciun și a echipei sale. A făcut trei gărzi una după alta, doar ca să poată avea acest copil în grijă și să se asigure că trăiește. După ce au descoperit bacteria, au început tratamentul, dar nu ceda la tratament. Ni s-a spus să ne rugăm. Și așa am făcut. Ne-am rugat. După opt săptămâni, timp  în care am trecut prin multe, schimbări de sânge, transfuzii cu sânge total, plasmă, trombocite, l-am luat acasă stabil. Mânca singur, era bine… După ce l-am luat din maternitate, l-am testat. El este în regulă peste tot. După două luni, la un control de rutină, am descoperit că avea hemoglobina 4. Doctorul s-a panicat și ne-a trimis la șefa Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului. Ne-a intrenat și am reînceput transfuziile de sânge.  De atunci a început coșmarul transfuziilor de sânge. Tot ce se întâmplă acum este consecința septicemiei de atunci, care a lăsat sechele.”

În așteptarea unui donator

Transfuziile de sânge, atât de necesare micuțului Gabriel, sunt din păcate doar o soluție provizorie. Lui îi este necesar un donator perfect compatibil de celule stem, iar pe lista respectivă se ajunge foarte greu. Donând acestui copil sângele nostru îi oferim timp. Un timp care poate să-l salveze. Familia lui luptă până la ultima suflare pentru ca puiul de om să trăiască și să aibă o viață normală, dar nu e omenește să-i lăsăm să se zbată singuri. Pentru că fiecare dintre noi ar putea avea la un moment dat nevoie de un gest salvator, așa că dacă nu donăm pentru micuțul acesta din pur altruism, cel puțin s-o facem pentru noi, cei care am putea, mai devreme sau mai târziu, să cerem o mână de ajutor de la ceilalți. Momentan, Melania Mușat spune că nu-i este necesar sprijin financiar din partea noastră, sângele fiind singura nevoie reală pe care o are acum copilul ei:  „Totul este extrem de costisitor, abia facem față cu banii, dar nu banii sunt acum problema, ci faptul că avem nevoie de sânge. Îi facem analize genetice, care nu se fac în România. Am fost în Germania, în Cehia, în Belgia… Inițial au crezut că sunt probleme de ordin imunologic, după care au descoperit că nu era asta. Toate analizele ieșeau în regulă, dar hemoglobina scădea. Acum trebuie să-i facem transfuzii de sânge la fiecare trei săptămâni, deci avem nevoie de trei donatori de sânge pe lună. Nu știm pe ce perioadă, căci trebuie să ajungem pe lista de donatori de celule stem. Căci are nevoie de un donator de celule stem compatibil și nici noi, nici sora lui nu suntem perfect compatibili. Ideea este să reziste până atunci.„

Am întrebat-o, evident, pe Melania Mușat care sunt motivele pentru care nu a luat încă măsuri împotriva spitalului județean, care i-a adus copilul în această stare, însă aceasta ne-a mărturisit că nu se poate focusa acum, în aceste momente teribile, asupra unor astfel de chestiuni, însănătoșirea celui mic fiind singura ei dorință și principalul obiect al rugăciunilor ei: “Nu i-am dat în judecată pe cei de la spital, de aici, pentru că momentan sunt preocupată să se facă acest copil bine. Nu vreau să fac nimănui niciun rău, vreau doar ca fiul meu să se facă bine. “

Lasă un răspuns