10, decembrie, 2018
Breaking News:

Vasile Șeicaru, la Alexandria: ”Există un lider, aici, al unui partid politic. Să nu fi văzut oare că e cultura la pământ?!”

Monica Vasilescu

Ușile către cultură rămân închise la Alexandria. Nu că ele ar fi deschise către altceva valoric, dar, din punct de vedere cultural, ne situăm nepermis de prost și asta se vede prin simplul și, totodată, atât de complicatul fapt de a nu avea o locație destinată activităților ce bucură spiritul. Deși într-un oraș care se consideră civilizat casa de cultură este sfântă, în capitala Teleormanului ne aflăm în situația jenantă în care adăpostul culturii este gazdă bună pentru săli de sport, firme de pază și alte ”culturi”. Lipsa acestui spațiu s-a simțit cel mai bine seara trecută, când mâna de oameni venită să-i asculte pe dragii noștri soliști Vasile Șeicaru, Ducu Bertzi, Mircea Baniciu și Gheorghe Gheorghiu nu a avut unde să se adăpostească de ploaia abundentă care a împiedicat desfășurarea Cenaclului ”Renașterea”, organizat de Cătălin Filip, sub umbrela primăriei. Puținii oameni care au așteptat îndelung să ia parte la un concert cu muzică de calitate au fost nevoiți să plece acasă din cauza unui fenomen al naturii care ne-a mai arătat încă o dată cât de slab este orașul la infrastructură. În ciuda acestei stări de fapt, Vasile Șeicaru și Ducu Bertzi și-au arătat înțelegerea și disponibilitatea de a amâna spectacolul pentru joi, atunci când vor reveni din nou pentru publicul lor de la Alexandria. Până atunci, ne domolim așteptarea cu gândurile lui Vasile Șeicaru, care a vorbit într-un interviu pentru ziarul Liber în Teleorman despre cultura, despre vremurile de odinioară, dar și de necazul actual generat de lipsa de vizibilitate a oamenilor cu adevărat valoroși de care se fac vinovați cei care au în mâini principalele arme de promovare.

Reporter: O să încep cu o întrebare banală, deși știu că nu vă place asta, dar aș vrea să ne spuneți ce mai faceți, pentru că sunt foarte puține informații publice despre dumneavoastră…

Vasile Șeicaru: În ciuda faptului că se spun destul de puține cuvinte despre noi în presă, eu nu spun că este de bine sau de rău, ci un lucru absolut normal în climatul ăsta al showbiz-ului actual. Dacă ar fi să te iei după presă, ai zice că murim cu toții. Dacă te duci pe Facebook, te cam trezești. Cine este interesat se duce la concerte. Cei care îmi urmăresc activitatea văd că sunt tot timpul în turneu. Mergem la festivaluri de folk, unde avem recital sau suntem în jurii de ani de zile. Mergem la zilele orașelor… sunt orașe în țară care alocă o zi sau două folk-ului. Este un lucru bun.

R.: Asta în jumătatea cealaltă de țară, dar în sud lucrurile stau altfel. De când nu ați mai fost la Alexandria, de exemplu?

V.S.: Impresarul mi-a spus că nu am ce să caut la Alexandria, pentru că nu vine lumea la concerte, lucru pe care l-am aflat când am ajuns aici. Întreb: vine lumea? nu prea vine… ceea ce și văd, că nu a venit lumea. Am întrebat: la manele vine? Mi s-a spus că a fost o dată un concert cu un nume de manelist, Vijelie parcă, și că a fost câtă frunză și iarbă. În situația asta… avem localități tăiate: aici da, aici da, aici nu. Pentru că știm că nu merge.

R.: Și, totuși, nu ați acceptat situația, pentru că vă aflați la Alexandria, chiar dacă spectacolul nu a putut fi susținut din cauza ploii…

V.S.: Da, m-a sunat Cătălin și mi-a spus că e un cenaclu la care vine lumea. Eu trebuia să fiu la Bistrița.

R.: De ce credeți că se întâmplă să fie public puțin la spectacolele folk? E vina publicului sau a celor care conduc o comunitate, pentru că nu educă gustul prin organizarea de spectacole de calitate ?

V.S.: Eu te întreb pe tine: există obișnuința ca oamenii să vină la teatru aici sau la casa de cultură?

R.: Dacă ar fi funcțională…

V.S.: Și atunci, unde să vină? Dacă nu există nicio sală de teatru, cum poți să faci cultură fără o casă de cultură? Există un lider, aici, al unui partid politic. Să nu fi văzut oare că e cultura la pământ?! Eu am văzut că drumul este foarte bun și asfaltat până aici, de ce?

R.: Pentru că există o firmă de drumuri, una de cultură nu au făcut…

V.S.: Voila!

R.: Mergeți mult prin țară și aveți cuntact cu lumea culturală, cum vedeți evoluția ei în timp: se dezvoltă, stagnează, se distruge ?

V.S.: Sub aspect cultural, lucrurile merg extraordinar de bine în țară. Un om, dacă vrea, se duce acolo unde dorește. Într-un oraș ca ăsta, nu știu dacă ai de ales, dar într-un oraș cum ar fi Bucureștiul, ai în fiecare seară posibilitatea de a te duce să vezi ceva din ceea ce te interesează.

R.: Public tânăr vedeți la concertele dumneavoastră ?

V.S.: Da. Mai mult decât atât, cei care vin la concertele noastre au mai citit o carte. Așa cum se citește, umezești degetul arătător și dai o pagină peste alta. În mare parte, azi, dacă vorbești cu un puști și îi amintești de Dostoievski, te întreabă la ce echipă de fotbal joacă. Pe vremea nostră era la modă cartea. Ionel Teodoreanu scrisese ”Lorelai”. După care, Octavian Paler a venit cu ”Viața pe un peron”, scrisori imagiare. Nu se găseau cărți și atunci oamenii seroxau cărțile. Iar dacă îți împrumuta cineva o carte, unii pur și simplu o rescriau pe hârtie să o aibă duplicat. E o nebunie totală ce spun, dar eu am văzut asta.

R.: Tineri folkiști sunt?

V.S.: Da. Foarte mulți. Și au stiluri diferite, dar trebuie ajutați și promovați.

R.: Vă regăsiți în această industrie a muzicii?

V.S.: În mare parte, există pentru ei. Dar sunt și niște premii ale Radio România Actualități, care sunt foarte tari. Am fost și eu nominalizat și am și câștigat, cu ”Sentimente”, cu ”În orașul cu floare de tei”, am luat multe premii în anii ăștia, după 2010. Va veni o zi când nu ne vor mai băga în seamă, dar asta e, mergem mai departe.

R.: Apropo de asta, vă gândiți să renunțați cândva la cântat?

V.S.: O să-ți răspund prin cuvintele lui Mircea Vintilă. Dicutând cu el și întrebând: măi, ciocule, noi cât mai stăm pe scenă? Câtă vreme lumea vine ca la balamuc. La Memorialul Florian Pitiș de la București au fost peste 10.000 de oameni. Pe unde am fost în turneu, în Arad, Lugoj, Timișoara, Oradea, Reșița a fost sold out, și am fost singur. La fel se întâmplă și la Ducu, și la Alifantis, și la Vintilă, și la Baniciu, Socaciu

 

Lasă un răspuns