12, decembrie, 2017
Breaking News:

Varujan Vosganian: “Uitarea înseamnă neînţelegere. Atunci când uiţi, lucrurile riscă să se petreacă iarăşi…”

varujan4Carmen Dumitrescu

Invitat la Alexandria pentru a aduce în faţa iubitorilor de cultură ai locului noua sa creaţie literară, “Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri”, poetul şi prozatorul Varujan Vosganian a discutat nu atât despre cartea sa, cât despre mecanismele intrinseci ale culturii de a ne vindeca neamul. Captivant şi acaparator, scriitorul a vorbit zeci de minute celor prezenţi la lansarea noii sale cărţi despre adevărata esenţă a acestui popor, insistând, desigur, asupra limitelor fundamentale de care acesta a dat dovadă de-a lungul vremii. La finalul evenimentului, Varujan Vosganian a acordat ziarului “Liber în Teleorman” un interviu în exclusivitate, în care a avut grijă să vorbească, în stilul său deja consacrat, despre “morţii noi”, despre libertate şi despre abilităţile judeţului Teleorman în exportul de mentalităţi.

R. Aţi mai afirmat şi altădată faptul că românii nu au memoria traumelor lor trecute pentru că şi-au uitat eroii… Nu e oare tardiv să ne resuscităm eroii?

V.V. În legătură cu eroii, acolo nu funcţionează criteriile noastre obişnuite. În ceea ce-i priveşte pe ei nu  există prea devreme sau prea târziu, pentru că pentru ei timpul s-a oprit. Pentru noi, timpul merge înapoi câtă vreme nu-i luăm lângă noi. Există două feluri de morţi: există morţii cei vechi, pe care îi punem pe năframe, îi punem pe icoane, pe tablouri… Sunt blajini… Atunci  când sunt, aproape că nici nu-i observăm. Ei fac parte din vieţile noastre şi, în ceea ce-i priveşte pe ei nu există niciun fel de îndoială. Când vorbim de morţii cei noi, de cei care au murit în locul nostru, pentru ca noi  să trăim în locul lor, e deja altă situaţie. Dacă morţii cei vechi nu ne cer nimic, morţii cei noi ne cer să ni-i asumăm. Atunci când intri în dialog cu morţii cei noi trebuie să alegi între uitare, răzbunare şi iertare. Or noi preferăm uitarea cel mai adesea… Iar uitarea înseamnă indiferenţă. Uitarea înseamnă neînţelegere. Atunci când uiţi, lucrurile riscă să se petreacă iarăşi…

R. Este a treia oară când veniţi în Teleorman. Ştiţi ceva despre situaţia politică din Teleorman?

Ştiu foarte multe lucruri despre situaţia politică din Teleorman. Teleormanul este exportator de mentalităţi. De pildă, la mine în judeţul Iaşi, unde sunt senator, a venit un reprezentant de-al dumneavoastră, cel mai cunoscut ambasador al Teleormanului, care a negociat pe banii bugetului naţional, traficul de persoane. Adică traficul de primari. Am fost şi eu în 2008 în situaţia în care e domnul Dragnea acum. Am avut pe mână mai mulţi bani decât are acum domnul Dragnea. Niciodată nu mi-am permis să transform un om într-o marfă. Pentru că un om devine marfă atunci când ştie că are un preţ. Un primar înfometat, subfinanţat se trezeşte în situaţia în care cel care l-a înformetat îi învârte ciosvârte pe la nas… Aşadar ştiu foarte bine ce se întâmplă în Teleorman, pentru că eu sunt unul dintre beneficiarii exporturilor “Made in Teleorman”. Şi oamenii din Teleorman au aceeaşi problemă pe care le au oamenii din întreaga ţară.

R. De ce se tem teleormănenii să fie liberi?

Stai  puţin să ne înţelegem… S-ar putea ca pentru mulţi dintre ei, asta să fie libertatea. S-ar putea ca libertatea pentru mulţi dintre ei să însemne transferul de responsabilitate de care vorbeam, pe care ei să o perceapă ca pe o stare normală. Eu spun că ceea ce se întâmplă în Teleorman se întâmplă în foarte multe locuri din ţară. Ca să ne mai facem bine, ar trebui să trecem printr-un proces colectiv. Ar trebui o forţă mesianică. Şi în privinţa  asta, preşedintele României ar trebui să aibă un rol foarte important, pentru că el e singurul care poate da mesaje care să ajungă  peste tot. Nu mă întrebaţi dacă aceste alegeri vor promova un astfel de lider care să aibă un profil mesianic, pentru că nu vă  pot răspunde. Toţi candidaţii sunt prea preocupaţi de campanie ca să-ţi poată dezmorţi braţele şi să aibă anvergură reală. Abia la o lună sau două după alegeri o să pot răspunde la o astfel de întrebare…

R. Credeţi că românii mai sunt capabili de un nou delir?

Atunci când vorbeşti de doi oameni poţi spune că unul e mai frumos sau mai deştept ca altul. Când vorbeşti de popoare, nu mai poţi face astfel de comparaţii. Trebuie să faci ca regulile să fie altele. În clipa în care o să înţelegem că lupta împotriva corupţiei e preventivă, şi nu punitivă şi că degeaba zdrăngănim cătuşe când evaziunea ajunge la cote cum n-au mai fost niciodată, atunci o să facem şi un pas înainte. Până atunci totul ţine de mentalitate…

 

Lasă un răspuns