23, noiembrie, 2017
Breaking News:

Umbra maiorului Mișa Anastasievici veghează asupra unui monument istoric din Brânceni, ignorat de teleormăneni și uitat de autorități

IMG_1458Carmen Dumitrescu

Pe drumul principal ce șerpuiește prin mijlocul comunei Brânceni, există o bisericuță frumoasă cu pereții înnegriți de timp, care are multe povești de spus celor interesați de istorie și de trecutul spectaculos al unui județ despre care oamenii lui nu vor să afle prea multe. Într-un decor natural fantastic, lăcașul de cult pare a fi încărcat de o energie specială, amintind de un maior sârb care a iubit comuna mai mult decât decât își iubesc mulți teleormăneni ai prezentului locul de baștină. În spatele bisericii, crucile de piatră sunt dovada vie a faptului că județul a avut eroi iar în interiorul bisericii se găsesc elemente artistice unice la nivel național. Dacă alte județe care au în posesie astfel de monumente au grijă să le promoveze și chiar să câștige bani din notorietatea turistică a acestora, în Teleorman nimeni nu pare să vadă potențialul, nici măcar în scopuri pragmatice. Astfel că bisericuța despre care vom vorbi în cele ce urmează își șoptește istoria celor foarte puțini interesați nu atât de menirea ei religioasă, cât de importanța ei istorică și culturală, în timp ce picturile de o valoare inestimabilă din interiorul ei nu pot fi restaurate din lipsă de fonduri. Preotul paroh, Angel Florin este omul care are în grijă acest monument istoric din categoria A și spune, cu tristețe în glas, că deși nu e necesară o sumă uriașă pentru reabilitarea locului și restaurarea picturilor, semnate de pictorul Gheorghe Tătărăscu, “hățișurile politice care ne cam sugrumă în ziua de astăzi au blocat accesul la aceste fonduri”.

Povestea remarcabilă a maiorului Mișa Anasasievici

IMG_1464Înțelept, carismatic și de-a dreptul erudit, ceea ce nu vezi la mulți preoți din zilele noastre, parohul Angel Florin știe totul despre monumentul istoric pe care îl are în grijă și despre viața celui care a construit, în anul 1850, una dintre cele mai frumoase biserici din Teleorman cu un hramul unic din județ al Sfântului Luca. De 17 ani, Angel Florin administrează parohia și în tot acest timp s-a documentat și a încercat să înțeleagă elementele unice ale locului, fiind perfect conștient de importanța misiunii lui acolo. De altfel, a și scris o monografie a bisericii pe care o iubește atât, demonstrând că un preot cu har este nu doar cel care transmite corect mesajul divin, ci și cel care vede modul în care Dumnezeu își îndeplinește și își desăvârșește opera prin oameni. Despre maiorul Mișa Anasasievici, preotul paroh vorbește cu o deferență vizibilă iar cunoștințele lui vaste și detaliate despre viața personajului istoric spun ceva despre respectul pentru valoare și patrimoniu național: “Cu 17 ani în urmă, venind aici, m-am îndrăgostit de  această bisericuță frumoasă, o bisericuță care a fost construită de un sârb de neam și de orgine, dar care a fost cu sufletul mai român decât  mulți dintre românii din ziua de azi și din trecut. Maiorul Mișa Anastasievici  a fost un deportat politic, cetățean al Belgradului, l-a sprijinit la un moment dat pe unul dintre ginerii lui într-o luptă politică pe care a pierdut-o și, din această cauză, a fost nevoit să plece din Serbia, să migreze cu tot ce avea către România. Venind în România și dispunând și de bani, și de anumite influențe politice, a reușit în scurt timp să achiziționeze moșiile Brânceniului și Clejaniului. La Clejani a înființat prima Școală de Arte și Meserii din România și acest drum către Zimnicea nu întâmplător se numește Drumul Sării, fiindcă maiorul Mișa Anastasievici a concesionat, la un moment dat, toate zăcămintele  de sare din România. Și nu întâmplătotor există în București acest Drum al Sării  care, culmea, leagă cumva vechiul drum de la Ocne către Dunăre. Aici, la Zimnicea, avea o întreagă flotă cu care căra sarea către Occident. Și iată că în scurt timp a accesat în topul celor mai  bogați oameni de la vremea respectivă. Era atât de bogat încât palatul său din Belgrad avea nu mai puțin de 365 de camere. Și actualmente, palatul lui este sediul Universității din Belgrad. La Clejani a avut o copie la scară mică a acelui palat și se spune că maiorul Mișa avea o viață mondenă deosebită. Invita cei mai de seamă oameni politici, se spune chiar că anumiți prinți și chiar Alexandru Ioan Cuza a fost prezent la una dintre petrecerile lui de la Clejani, la care invita tot ce era mai fin și mai bun în ceea ce privește muzica. Și, din necesitate, maiorul Mișa a construit această biserică.”

 

10.000 de galbeni –  prețul plătit de Mișa Anastasievici pentru pictarea bisericii

IMG_1462Înainte a sosirea la Brânceni a maiorului Mișa Anastasievici, pe locul bisericii pe care a construit-o exista un alt lăcaș de cult cu hramul Adormirea Maicii Domnului, dar pentru că populația era în continuă creștere, Mișa Anasasievici a decis să facă un gest frumos pentru comunitatea pe care o avea în grijă. Astfel a zidit actuala biserică, actualmente monument istoric de interes național iar pentru operațiunile și procedurile de înfrumusețare i-au mai fost necesari încă 9 ani. Pentru pictarea bisericii l-a contactat pe un bun prieten de-al său și un mare pictor al vremii, Gheorghe Tătărăscu. Și realmente, chiar dacă au imprimată patina timpului în toată substanța lor, picturile din biserică sunt absolut spectaculoase și denotă o viziune originală asupra lui Dumnezeu și a puterilor Sale. Potrivit preotului Angel Florin, Mișa Anastasievici l-a răsplătit pe Gheorghe Tătărăscu pentru opera de artă realizată cu 10.000 de galbeni. Acum ar fi necesari 140 mii lei pentru reabilitarea întregului monument istoric și pentru recondiționarea picturilor pe care s-a mai umblat, în mod nedorit – spune preotul – în anii 1972 și 1989. Din păcate, proiectul trimis la București pentru alocarea de fonduri a fost blocat de Comisia Economică, motivându-se lipsa de fonduri.

Biserica adăpostește obiecte unicat în România

IMG_1487Dincolo de faptul că bisericuța din Brânceni este monument istoric de interes național, fiind inclusă în categoria A în clasificarea importanței culturale, ea adăpostește, alături de moaștele unor sfinți, și obiecte de valoare inestimabilă: ”Noi suntem deja în  proiect de restaurare a clădirii și a picturii, pentru că este deosebită. Catapeteasma a fost lucrată în Italia. O parte dintre străni, care nu mai  există din cauza inundațiilor din 2005, au fost lucrate tot în Italia. Candelabrul a fost lucrat în Austria și obiectele de cult, Sfântul Potir și  Sfântul Disc sunt  realizate în Austria și sunt unicat în România”. Mai mult, în biserică se pot găsi mai multe obiecte de valoare dăruite de maiorul Mișa Anastasievici sau icoane vechi pictate de Gheorghe Tătărăscu.

Eroii războaielor mondiale, vegheați de Mișa Anastasievici

IMG_1473În spatele bisericii există un cimitir vechi, remarcabil prin crucile din piatră, realizate parcă, potrivit unui tipar. Un element spectaculos ar fi acela că primele două rânduri de cruci adăpostesc eroi din Primul și al Doilea Război Mondial. În cimitirul respectiv s-au mai făcut îngropări numai până în anul 1972 iar acum este deschis celor care vor să mediteze la eroism în fața crucilor unor oameni de seamă.

Preotul Florin Angel ne-a mprturist, de asemenea, că maiorul Mișa Anastasievici a construit un tunel subteran între biserica pe care a construit-o și casa sa de la acea vreme din comună, loc unde acum este construită școala din Brânceni. Dar toate aceste elemente spectaculoase de istorie și cultură sunt mai puțin cunoscute de teleormăneni, pentru că în acest județ, interesele fundamentale sunt cele bazale.

Rugăciuni pentru fonduri

IMG_1484Întrebat dacă a cerut sprijin autorităților sau oamenilor bogați ai județului pentru reabilitarea Bisericii, preotul Florin Angel ne-a mărturisit că nu crede că e posibil să obțină finanțarea necesară sub formă de sposorizări. Dezamăgirea i-o împărtășește și primarul Neagu Dumitru, care și-a dorit ca acest monument istoric să obțină banii necesari reabilitării.

De aceea, preotul din Brânceni crede că nu mai are altceva de făcut decât să spere și să se roage că poate va veni un timp în care autoritățile din țara asta vor înțelege cât de importantă este investiția în valori, în istorie și, de ce nu, în turism: “ Oamenii din Teleorman sunt ba prea bogați, ba părea săraci. La nivelul acestei mici comunități nu s-au găsit fonduri până acum. Poate că rugăciunile noastre, ale maiorului Mișa și ale sfântului Luca, cel care este patronul acestei biserici, se vor găsi anumite fonduri. Suntem deja în tratative cu cei de la Monumente Istorice, fiindcă  biserica este inclusă la categoria A, a monumentelor istorice de importanță națională și dorim să fie deschisă circuitului turistic.”

În cimitirul  din spatele bisericii s-au îngropat oameni până în anul 1972. Primul și al doilea rând de cruci aparțin celor care au murit în primul și al doilea război mondial.

Lasă un răspuns