16, decembrie, 2017
Breaking News:

Trei ani fără jurnalistul Benoni Schmidt

Carmen Dumitrescu

Au trecut trei ani de când presa teleormăneană e mai săracă cu un om. Și nu folosim cuvântul „om” în sensul lui general, ca și cum am vorbi despre un oarecare, ci despre om în adevăratul sens al cuvântului, despre un jurnalist care a știut să pună principiul și valoarea mai presus de oricare alte considerente. Benoni Schmidt, căci despre el este vorba, a fost și a rămas un reper al decenței în presa teleormăneană și avem certitudinea că oameni ca el nu se mai nasc. Politețea, bunul simț și discreția i-au caracterizat fiecare pas în presa scrisă teleormăneană, pe parcursul a nici mai mult, nici mai puțin decât 40 de ani de iubire pentru condei. Benoni Schmidt ne-a fost coleg celor care încă mai încercăm să luptăm cu penița împotriva degradării sociale și, pentru că l-am cunoscut îndeaproape, trebuie să amintim de el ori de câte ori simțim că ne lipsesc reperele de normalitate. Jurnalistul Benoni Schmidt nu dădea sfaturi decât rareori, dar avea propriile principii pe care le urma cu sfinţenie. Şi unul dintre ele era acela că atunci când îl interesa un anumit eveniment, îl urmărea de la început şi până la sfârşit. Privea deseori cu nemulţumire către generaţia tânără de gazetari, care presată de multitudinea evenimentelor, asista la fiecare pe jumătate sau pe sfert. Şi nu înţelegea… Îi era imposibil să înţeleagă cum poţi să scrii lucruri pe care le-ai înţeles doar pe jumătate. Sau pe sfert… La birou era tăcut, preferând să vorbească doar atunci când era întrebat ceva şi să răspundă scurt. Nemulţumirile şi le discuta separat, cu redactorul-şef şi nu-şi dorea să inopotuneze pe nimeni niciodată. Apoi scria liniştit subiectul pe care şi-l propusese şi pleca acasă. Unde continua să scrie. La maşina de scris… Poate e unul dintre ultimii, dacă nu ultimul gazetar teleormănean, care mai folosea maşina de scris în locul computerului. Dar făcea asta cu drag şi, vreme de peste patruzeci de ani, nu s-a plictisit niciodată. Deşi fusese inginer agronom înainte de a îmbrăţişa gazetăria, nu ducea niciodată dorul primei lui meserii. Dimpotrivă, folosea cunoştinţele dobândite în redactarea unor articole documentate şi bine argumentate, domeniul agricol fiindu-i întotdeauna mai la îndemână decât altora din breaslă. A dispărut dintre noi fulgerător. Un atac vascular l-a doborât instantaneu, după ce în ziua cu pricina fusese la birou şi pregătea un nou material pentru a doua zi. O zi care n-a mai venit niciodată. O zi peste care a trecut un an… Şi cu toate acestea, Benoni Schmidt n-a putut fi uitat, pentru că oamenii de calitate nu pot fi trecuţi în uitare pur şi simplu. Cei dragi suferă în continuare după plecarea lui ca şi cum totul s-ar fi întâmplat ieri, astfel că pentru ei viaţa nu-şi mai poate relua cursul firesc. Însă conştiinţa celor peste patruzeci de ani dedicaţi cuvântului scris face ca totul să fi meritat.

Lasă un răspuns